Din cuprinsul articolului
Majoritatea urșilor trăiesc în emisfera nordică, iar urșii polari nu fac excepție. Arctica și Antarctica, deși sunt habitate similare din anumite puncte de vedere, găzduiesc creaturi foarte diferite.
Ambii poli găzduiesc o varietate de specii de foci și de balene, dar numai în Arctica trăiește cel mai mare urs de pe Pământ, ursul polar. Urșii polari (Ursus maritimus) și puii lor pot fi găsiți în jurul Cercului Arctic în Alaska, Canada, Groenlanda (parte a Danemarcei), Norvegia, Rusia și, ocazional, Islanda.
De ce nu există urși polari pe cel mai sudic continent?
Blana unui urs polar este special potrivită pentru temperaturi care pot coborî sub minus 22 grade(minus 30 grade Celsius). Aceștia trăiesc pe gheață cea mai mare parte a vieții lor, hrănindu-se cu foci bogate în grăsimi care îi mențin energici pentru perioade lungi între mese.
Antarctica are, de asemenea, gheață, temperaturi scăzute și foci. Atunci de ce nu există urși polari pe cel mai sudic moment. Răspunsul are legătură cu evoluția și cu istoria geologică a Pământului. „Urșii sunt în mare parte un fenomen al emisferei nordice”, a declarat Andrew Derocher, profesor de științe biologice la Universitatea Alberta din Canada, care a studiat urșii polari timp de aproape 40 de ani.
În afară de ursul andin (Tremarctos ornatus) din America de Sud, urșii apar doar în emisfera nordică. Nu există un motiv anume pentru acest lucru, ci doar faptul că unele specii evoluează în anumite locuri, iar altele nu. „Biogeografia este plină de ciudățenii”, a spus Derocher. „Unele specii au reușit să ajungă în locuri noi, iar altele nu”.
Urșii polari sunt, din punct de vedere evolutiv, o specie relativ tânără
Pentru urșii polari în mod specific, nu a existat niciodată un moment în istoria lor evolutivă când Polul nord și Polul sud erau conectate prin gheață (sau prin uscat, de altfel). Oamenii spun că urșii polari sunt „cel mai mare carnivor terestru din lume, și totuși nu sunt deloc o specie terestră”, a declarat Derocher pentru Live Science.
Urșii mari și albi trăiesc pe gheața mării aproape toată viața lor, venind doar ocazional pe uscat pentru a se reproduce. Urșii polari sunt, din punct de vedere evolutiv, o specie relativ tânără. Ei au evoluat de la un strămoș comun al ursului brun (Ursus arctos) cândva între 5 milioane și 500.000 de ani în urmă, a spus Derocher.
Dar chiar și în urmă cu 5 milioane de ani, continentele se aflau în poziții similare cu cele de astăzi, astfel că urșii polari nu au avut niciodată ocazia să călătorească de la un pol la altul. Cea mai apropiată masă continentală de Antarctica este vârful sudic al Americii de Sud, care include Chile și Argentina.
În Arctica, urșii polari se hrănesc cu foci și ocazional cu păsări
Pentru a ajunge în Antarctica, urșii polari ar trebui să traverseze înșelătorul Pasaj Drake. De asemenea, zona este cunoscută pentru furtunile puternice și mările agitate, deoarece apa rece din sud se întâlnește cu apa caldă din nord.
Dar dacă urșii polari ar avea această oportunitate, ar supraviețui la Polul Sud? Pentru Derocher, răspunsul este simplu: „S-ar distra atât de mult în Antarctica”. În Arctica, urșii polari se hrănesc cu foci și ocazional cu păsări sau ouă. Antarctica este abundentă în toate cele trei, cu șase specii de fociși cinci specii de pinguini
În plus, niciunul dintre aceste animale nu a evoluat astfel încât să se teamă de prădătorii mari, care se deplasează pe uscat. Peisajul Antarcticii ar fi un bufet liber pentru un urs polar, motiv pentru care nimeni nu ar trebui să aducă vreodată urși polari acolo. Apetitul lor vorace, combinat cu ignoranța faunei locale față de marii prădători terestre, ar duce probabil la un colaps ecologic. Probabil că este mai bine ca marele urs alb să rămână în nord.
