Din cuprinsul articolului
Care este cel mai sofisticat câine din lume? Pentru a înțelege evoluția Caniche-ului, trebuie să ne întoarcem la originile Barbet-ului, care a apărut în Orientul Mijlociu, probabil în Mesopotamia, leagănul civilizației umane.
Rasa a migrat de-a lungul țărmurilor Mediteranei, fiind prezentă alături de navigatori și triburile nomade, extinzându-se în țările învecinate cu Marea Mediterană.
Care este cel mai sofisticat câine din lume?
Descoperirile arheologice și basoreliefurile ce prezintă un câine asemănător Barbet-ului susțin distribuția geografică a rasei. Chiar și Cezar a ales un Barbet drept cadou pentru Cleopatra.
Migrația Barbet-ului spre Vest, în Africa, a fost influențată în principal de invazia arabă în secolul I d.Hr. Astfel, Barbet-ul a ajuns pe scară largă în Africa de Nord.
Aceasta ar putea explica de ce Buffon, Daubenton sau Fitzinger afirmă că rasa are origini în această parte a lumii.
În anul 711 d.Hr., în timpul invaziei triburilor arabe în nordul Africii, Barbet-ul a ajuns în Europa. Aici, a avut loc încrucișarea cu rase autohtone, mai ales cele iberice. A dat naștere strămoșului Caniche-ului.
La origine, Caniche-ul era utilizat în principal pentru vânătoare, având aptitudini excelente de recuperare din apă.
Este important de menționat că, mult timp, Caniche-ul era confundat cu Barbet-ul și rasa era numită „Barbet-Caniche”. O altă asemănare între cele două rase este reflectată și în numele lor: masculii Barbet erau denumiți și „cane”, iar femelele „caniche”.
Ambele termeni derivând din cuvântul „canard”, care înseamnă „rață”, sau din „canichon” („boboc de rață”). Prin urmare, Caniche-ul, așa cum îl cunoaștem astăzi, este descendentul Barbet-ului și poartă numele păsărilor pe care le vâna.
Diferențierea clară dintre cele două rase s-a realizat începând cu secolul al XVI-lea. Unii câini au continuat să îndeplinească rolul de păzitori ai turmelor și recuperatori abili, în timp ce alții au fost încrucișați cu Epagneulii pentru a obține o textură mai fină a blănii.
Ceea ce a permis variabilitate în toalete. Astfel, Caniche-ul a devenit preferatul curților regale și câinele de companie al doamnelor de la curtea regelui Franței (Chien de dame).
Latinii îl numeau „aquaticus seninquisitor”
Deși rasa face parte din patrimoniul chinologiei franceze, Italia, Germania și alte țări și-au revendicat, de asemenea, paternitatea. Chiar dacă este cunoscută pe întreg mapamondul, nu toată lumea o numește „Caniche”.
Latinii îl numeau „aquaticus seninquisitor”, italienii îl numesc acum Barbone, în timp ce englezii și germanii îl denumesc Poodle, derivat din „puden” (a se juca în apă).
Perioada de glorie a Caniche-ului a fost în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea, când acesta și-a manifestat devotamentul față de Caniche. Toate doamnele de la curte aveau câte un Caniche, iar în acea epocă, singurul rival al Caniche-ului era Bichonul.
Interesul pentru îmbunătățirea rasei a crescut de-a lungul timpului, iar după 1850, Caniche-ul a devenit un client fidel al saloanelor pariziene de coafură.
În secolul XX, au apărut varietăți de talie și culoare ale Caniche-ului, precum Toy (recunoscut oficial în 1984), culoarea argintie (recunoscută în 1964) și apricot (recunoscută în 1976). În Statele Unite ale Americii și Europa, este cunoscută și varietatea alb-negru.
Caniche-ul a avut reprezentanți care au marcat istoria, cum ar fi câinele Munito. Prezent la bâlciurile din Parisul anilor 1818.
Se spune că acest exemplar înțelegea mai multe limbi, inclusiv latina, și putea efectua corect cele patru operații matematice.
Caniche-ul a fost adesea asociat cu eleganța, inteligența și memorie uimitoare, având un impact semnificativ în istoria sa, conform eva.ro.
