Matei Mistretu, corespondent din Marea BritanieDintotdeauna, câinele a fost cel mai bun prieten al omului. Animal loial şi de încredere, câinele şi-a sprijinit cu mult devotament stăpânul mii de ani, acesta din urmă bazându-se pe simţurile mult mai dezvoltate pe care le are animalul.Retrăgându-se din natură şi adunându-se în aglomerări urbane, oamenii au păstrat câinele drept animal de companie. Cu timpul, unii dintre ei şi-au neglijat îndatoririle faţă de acest animal cu o inteligenţă aparte, empatic şi a cărui stare de bine depinde în totalitate de om. Câini de toate rasele au fost abandonaţi pe stradă sau în locuri retrase, lăsaţi să se descurce singuri să-şi găsească hrană, apă şi adăpost. Pentru a supravieţui pericolelor care îi pândesc în societatea umană, înrudiţi fiind şi cu lupii, câinii s-au organizat în haite, al căror nivel de agresivitate depinde în mare măsură de caracterul liderului. Un lider de haită agresiv va imprima acelaşi comportament şi celorlalţi membri. În România, problema câinilor fără stăpân a scăpat de sub control. Se estimează că sunt aproximativ 150.000 de câini liberi pe străzile oraşelor şi în mediul rural.Spre deosebire de atitudinea românească faţă de ‘maidanezi’, nepăsătoare până acum, şi radicalizată în ultimele zile, în majoritatea ţărilor Europei de Vest s-au implementat de mult timp măsuri în acest sens.Sancţiuni severe încă din 1860În Marea Britanie, primele adăposturi pentru animale pierdute sau abandonate au apărut în jurul anilor 1860, unul dintre acestea fiind cel de la Battersea, din sud-vestul Londrei. Înfiinţat iniţial pentru salvarea câinilor pierduţi sau vagabonzi, ulterior adăpostul a acceptat şi pisicile. Pentru a ţine sub control fenomenul care începuse să ia amploare, legile britanice au impus reguli clare şi precise, dar şi sancţiuni severe.Moartea e o soluţie doar în cazul unori boli graveAstfel, un câine aflat în spaţiul public trebuie să poarte obligatoriu o zgardă pe care să fie precizat numele şi domiciliul stăpânului sau. În cazul în care câinele este pierdut, acesta este preluat de către un angajat al consiliului local (Animal Control Officer sau “Dog Warden”) şi returnat stăpânului contra cost.Dacă acest ofiţer observă că animalul este malnutrit, deshidratat sau necesită intervenţii veterinare, câinele este tratat înainte de a fi returnat stăpânului sau dat în grija adăpostului canin din subordinea consiliului local.În cadrul adăpostului, câinilor li se respectă cu stricteţe dreptul la o viaţă decentă. În cazul în care stăpânul refuză să plătească taxele de recuperare şi îngrijire, animalul intră în custodia consiliului local, unde timp de 7 zile câinele este hrănit, evaluat din punct de vedere comportamental şi al sănătăţii, şi se încearcă găsirea unui cămin adoptiv. Dacă adopţia întârzie foarte mult sau dacă eşuează din cauza unor probleme grave de comportament sau de sănătate, câinele este eutanasiat.
În adăposturile din Marea Britanie se afla, în medie, aproximativ 120.000 de câini abandonaţi anual, aproximativ 7.000 din ei fiind eutanasiaţi în fiecare an.
Pe teritoriul britanic există zeci de adăposturi private pentru câinii şi alte animale abandonate. Aceste organizaţii de caritate se ocupă cu reabilitarea şi îngrijirea câinilor fără stăpân, oferindu-le hrană, adăpost şi tratament veterinar şi se preocupă activ să le găsească un cămin primitor. Spre deosebire de abordarea consiliului local, reglementată de legea britanică, aceste organizaţii nu şi-au propus intervale de timp în care să fie păstrate în adăpost animalele, şi nici nu aplică eutanasierea sau uciderea în oricare alt mod.
Iata cum arata un adapost local britanic:
