Din cuprinsul articolului
Câți ani are pisica ta în ani umani? Pisicile și oamenii au ritmuri diferite de dezvoltare, iar calcularea „vârstei umane” a pisicilor ajută la înțelegerea etapelor de viață ale micilor feline.
Cum se calculează vârsta pisicii în ani umani?
- Primii doi ani: Dezvoltarea este accelerată:
- Primul an al unei pisici este echivalent cu 15 ani umani.
- Al doilea an adaugă încă 9 ani umani, ceea ce înseamnă că o pisică de 2 ani are aproximativ 24 de ani umani.
- De la 2 ani încolo: Curba devine mai constantă:
- Fiecare an suplimentar este echivalent cu 4-5 ani umani.
- De exemplu:
- O pisică de 10 ani are vârsta umană echivalentă cu aproximativ 56 de ani (24 de ani pentru primii 2 ani + 8 ani × 4 ani = 56 de ani).
Factori care influențează longevitatea pisicilor
- Mediul: Pisicile de interior tind să trăiască mai mult (12-15 ani sau chiar mai mult), în timp ce cele de exterior au o durată medie de viață mai mică din cauza accidentelor, bolilor și altor pericole.
- Îngrijirea: Alimentația echilibrată, vizitele regulate la veterinar și vaccinările pot crește durata de viață.
- Genetica: Rasa și istoricul genetic joacă, de asemenea, un rol semnificativ.
Longevitatea pisicilor
Deși durata medie de viață a unei pisici este între 10 și 15 ani, unele pisici ajung să trăiască peste 20 de ani dacă primesc îngrijire adecvată și duc o viață sănătoasă. Cea mai longevivă pisică cunoscută, Crème Puff, a trăit 38 de ani.
Această metodă de calcul și aceste informații sunt utile pentru a adapta îngrijirea pisicilor în funcție de „vârsta lor umană” și pentru a le asigura o viață cât mai sănătoasă și fericită.
La fel ca cazul oamenilor, şi la pisici bătrâneţea vine cu tot felul de afecţiuni, limitări şi deficite ce scad calitatea vieţii, din cauza cărora:
- vânează şi se joacă mai puţin
- dorm mai mult
- mănâncă mai puţin din cauza diminuării mirosului şi gustului
- nu se mai curăţă ca înainte
- devin mai dependente de oameni şi se tin după ei prin casă, fiind anxioase când rămân singure.
Schimbarea comportamentului pisicii la bătrânețe
Multe schimbări în comportamentul pisicii sunt cauzate de probleme medicale ce pot fi tratate. De exemplu:
- pierderea auzului şi văzului fac pisica mai anxioasă, o dezorientează şi o determină să evite anumite activităţi. Declinul senzorial interferează şi cu interacţiunile sociale, afectând comunicarea. Dacă pisica nu mai simte ca înainte gustul şi mirosul mâncării, nu va mai fi atrasă de ea şi va mânca mai puţin.
- artrita sau distrofia musculară scad interesul pisicii pentru joc, îngrijirea blănii şi o fac mai evitantă.
- hipertensiunea, cardiomiopatia şi insuficienţa cardiacă o dezorientează, o fac să se simtă obosită, să se retragă, să miaune sau să fie speriată din cauză că se chinuie să respire.
bolile endocrine precum diabetul şi hipertiroidismul pot explica toate semnele deficitului cognitiv (vezi mai jos). - bolile hepatice, constipaţia dureroasă sau dezechilibrele nutriţionale dau iritabilitate, agresivitate, evitare, apetit redus şi multe altele.
- bolile renale, infecţiile tractului urinar sau cistita fac pisica să evite litiera din cauza asocierii cu durerii sau îi afectează ciclul somn-veghe deoarece merge mai des să urineze.
Odată cu trecerea anilor, pisicile se confruntă, ca şi noi, cu un declin în funcţionare, inclusiv în funcţionarea cognitivă.
Se estimează că aproximativ 55% din pisicile cu vârsta cuprinsă între 11-15 ani şi mai mult de 80 % din pisicile cu vârsta între 16-20 ani sunt afectate de un anumit grad de disfuncţie cognitivă.
