Vlad Vancia este persoana care ”intră” în mintea câinilor și, cu ajutorul unor tehnici, le schimbă comportamentul. Ce înseamnă să fii psiholog canin, într-o țară unde această meserie nu prea se practică? Care este cea mai mare provocare pentru un om care acordă consiliere psihologică câinilor? Când să îți duci câinele la un psiholog, când poți să îl duci la un dresor? La aceste întrebări a răspuns cunoscutul psiholog canin, Vlad Vancia, în vârstă de 33 de ani, din Cluj. Tânărul care își dedică viața studierii animalelor și care reușește să schimbe comportamentul câinilor stresați, agresivi sau anxioși, nu are o baghetă „magică”, ci niște metode proprii , inedite, cu ajutorul cărora rezolvă problemele de comportament.Psihologul canin spune că nu există o ”rețetă” universală, la fel ca și în cazul oamenilor, contează istoricul fiecărui ”pacient”. De aceea, un psiholog canin e mai mult decât un dresor și, dacă practică meseria și din pasiune, mai mult decât un antreprenor într-un nou tip de business, care pentru mulți români încă e o fiță.
,,În mare parte, nu este același lucru. Sigur că un psiholog canin poate să facă și dresaj foarte ușor, doar că nu acesta este scopul. Psihologul canin se ocupă cu rezolvarea unor probleme de comportament pe care câinele ajunge să le aibă. Jobul nostru este să înțelegem de unde au apărut acele probleme, ce le-a cauzat. De aici găsim metode împreună cu clienții, împreună cu câinele respectiv, pentru că nu este o singură metodă care se aplică pentru orice câine. În funcție de istoricul câinelui, în funcție de locul unde trăiește câinele. O problemă se rezolvă într-un mod cu un câine de la curte și în alt mod cu un cățel de la apartament. Lucrăm cu totul și cu totul altfel față de cum lucrează un dresor”, a spus Vlad Vancia.Care sunt diferențele dintre un dresor și un psiholog canin?,,Psihologia canină nu este o meserie și nu este încă reglementată, dar nu poți să spui că ești psiholog canin pentru că îți plac câinii și ai citit o carte. Un psiholog canin trebuie să aibă calificările științifice, altfel nu ai cum să ajungi, dacă nu ai cercetări sau nu ai făcut parte din echipe de cercetare, dacă nu ai articole publicate, dacă nu ți-ai făcut o formare academică în acest domeniu. Pe când dresor poate să fie oricine”, a punctat Vlad.Clujeanul a terminat Facultatea de Biologie și a urmat un program de master în cadrul aceleiași facultăți, apoi a bifat cursuri de pregătire în străinătate în domeniul managementului comportamentului animal. Spune că la facultățile din țară nu există specializări în domeniu și trebuie să îți cauți un îndrumător din afară. Vlad s-a specializat pe comportamentul câinilor, după ce a lucrat zece ani ca biolog la Grădina Zoologică din Turda.
De ce ajung câinii la psiholog?”Pacienții” lui Vlad au probleme de comportament din varii motive, în principal din cauza oamenilor care îi lasă prea mult timp singuri, nu se ocupă cum ar trebui de educația lor sau nu îi stimulează mental. Din păcate, majoritatea oamenilor nu sunt dispuși să colaboreze cu un psiholog canin sau să plătească o ședință de maximum o oră. Vlad Vancia spune că doar tinerii până în 40 de ani îl caută să ceară ajutor în educarea prietenul necuvântător.,,Eu cred că suntem la început de drum pe această direcție și pot spune că o anumită categorie de oameni sunt foarte deschiși și dornici să-și ajute câinele. E vorba în special de cei cu vârsta 25-40. Mulți căței care vin sunt foarte anxioși. Asta pentru că oamenii nu prea își educă cățeii cum ar trebui. În primul rând, câinii au nevoie de foarte multă stimulare mentală pentru a deveni cât se poate de echilibrați, exact ca și în cazul oamenilor. Dacă nu îi dai nicio provocare, dacă nu îi dai nicio problemă și să îl înveți cum să o rezolve, stima de sina a câinelui scade foarte mult. Și dacă avem un câine care nu are încredere în propriile puteri, normal că îi va fi frică de orice. Atunci tot timpul este dependent de om. Astea sunt niște probleme foarte generale, de aici pot să plece foarte multe probleme: lătratul excesiv, agresivitatea față de om, trasul în lesă”, a precizat psihologul canin.Ce tehnici folosește Vlad Vancia,,Folosim cel mai mult tehnicile de desensibilizare. Dacă câinelui îi este frică de alți câini, încerc să transform acel stimul negativ în ceva pozitiv. Atunci lucrăm foarte mult cu asocieri, cu mâncare, de exemplu. Mergem cu câinele foarte fricos până la o anumită distanță la care câinele nu consideră că celălalt câine este foarte periculos. Îi arătăm câțelului nostru câinele, acesta îl vede și nu se teme pentru că e o distanță mare între ei și primește ceva bun de mâncare. Se tot fac aceste repetiții până când câinele învață că celălalt câine îmi arată că trebuie să vină mâncare, dacă sunt calm”, a povestit Vlad Vancia.Proprietarii câinelui sunt încurajați de Vlad să asiste la fiecare ședință ca să învețe tehnicile care funcționează la problema animalului.„Ei trebuie să înțeleagă de ce se comportă așa cățelul. Stau alături de mine și învață, astfel încât dacă peste 6 luni sau un an apare o altă problemă, ei să fie capabili să repare singuri problema”, a subliniat Vlad Vancia.Cea mai mare provocare pentru un psiholog caninÎn cazul unui psiholog canin, ”pacientul” este, în general, foarte cooperant, dar, din nefericire proprietarii animalelor îi dau bătăi de cap lui Vlad, pentru că nu înțelege anumite lucruri legate de comportament.”Comportamentul este universal, fie că este vorba de păsări, insecte, câini. Asta înseamnă că există niște principii de bază care se aplică. E important să cunoști caracteristicile fiecărei specii. Cățeii de pe stradă sau amestecul de rase nu sunt cu nimic mai puțin inteligenți decât alte rase. Bineînțeles, cu cât este câinele mai în vârstă, cu cât a persistat mai mult în problema lui, cu atât va fi mai greu să îi reconfigurăm creierul ca să aibă alt tip de răspuns față de problema pe care a avut-o”, conchide Vlad Vancia, potrivit ziardecluj.ro.