O familie, tot ceea ce își dorea un cățel deprimat dintr-un adăpost! Povestea emoționantă a patrupedului.
Imaginea cățelului a impresionat un bărbat cu suflet mare!
Mii de câini fără stăpân sunt adunați în diverse adăposturi pentru animale, cu speranța că o familie îi va adopta, oferindu-le o viață bună, exact așa cum o merită. Din păcate, dacă trece o perioadă prea lungă de timp și un câine nu este adoptat, soluția diferitelor centre este eutanasierea. Povestea următoare a început trist, însă avea să se transforme într-o salvare la limită a unui cățel.
Un bărbat pe nume John Hwang, fotograf şi mare iubitor de animale, vizitează adăposturi de animale situate în Los Angeles, unde reușește să facă o serie de poze de-a dreptul emoționante.
Potrivit thedodo.com, John se afla în Baldwin Park Animal Shelter, când a observat un câine în vârstă de 10 ani, care stătea într-un colţ departe de gard, fără să se mişte. Când a observat că John trecea prin faţa cuştii sale, s-a apropiat timid de gard.
„Primul lucru la care m-am gândit a fost că acest câine era prea timid sau deprimat şi de aceea, probabil, că nu dorea să interacţioneze cu mine”, povesteşte John. „Am fost surprins că în momentul în care s-a apropiat de gard, acesta abia m-a văzut.”
„El părea să nu-şi poate coordona mişcările, iar modul în care se deplasa era destul de ciudat… Dar inima sa în mod sigur funcţiona perfect”, mărturiseşte John.
La început, câinele a încercat să se apropie şi să adulmece de la o distanţă sigură.
Acela a fost momentul în care John a început să-l atingă şi să-l mângâie. Au stat aşa minute bune, bucurându-se unul de compania celuilalt.
„Am fi putut sta aşa cât e ziua de lungă, se simţea foarte confortabil.”
Chiar dacă bietul câine era retras şi ostil la prima vedere, i-a demonstrat lui John că avea multă dragoste de oferit.
„Mulţi oameni au îndrăgit câinele şi au făcut tot posibilul pentru a încerca să-l ajute”, mărturiseşte John.
În cele din urmă, Cathi Perez, voluntară într-un alt adăpost care salvează câini programaţi pentru eutanasiere, a vizitat patrupedul, căruia i-a pus numele Annabelle, încercând să-i găsească o locuinţă permanentă.
„Am fost atât de încântată să îl scot din acea cuşcă. Simplul fapt că a ieşit de acolo şi că putea să se plimbe pe jos l-a făcut să fie atât de fericit, încât parcă nu mai era acelaşi câine”, povesteşte Cathi.
