Relaxarea unui cățel după ce și-a dat seama că este salvat! Patrupedul a primit o nouă șansă.
Totul s-a petrecut în Dubai!
Era o zi caniculară în Dubai, când Anand Raman a decis să-şi viziteze sora la serviciu. Se părea că toată lumea încerca să găsească o clipă de linişte – inclusiv un căţeluş murdar care căuta puţină umbră sub o maşină parcată în faţa biroului surorii sale.
„Era sub o maşină mâncând resturi pe care muncitorii le lăsaseră pentru el”, a spus Raman. „Blana îi era murdară şi picioarele nu arătau prea bine.”
Cu toate acestea, când câinele l-a văzut pe Raman, a venit spre el, comportându-se ca un vechi prieten. Raman nu plănuia să salveze o viaţă în acea zi, dar o simplă privire spre bietul căţeluşul l-a făcut să-şi dea seama că nu are de ales.
„S-a apropiat de mine cu o atitudine curioasă, dând din coadă emoţionat”, a spus el. „Comportamentul lui a fost cel care din prima clipă m-a făcut să mă îndrăgostesc de el”.
„Am rămas apoi o vreme acolo pe trotuar şi el a fost fericit să-şi petreacă timpul cu mine”, a spus Raman. „L-am dus la maşină şi el a adormit imediat pe umărul meu”.
Cu ajutorul surorii şi cumnatului său, Raman a reuşit să ducă patrupedul direct la veterinar.
„Era epuizat şi de aceea a adormit imediat pe drumul spre clinică”, povesteşte Raman.
La veterinar, Raman a aflat motivul din spatele mersului oscilant al câinelui: avea rahitism la ambele picioare din faţă din cauza malnutriţiei. Din fericire, afecţiunea este tratabilă.
Ajuns în cele din urmă acasă, Raman a îmbăiat câinele şi a fost uimit de ceea ce a descoperit:
„Am fost surprins să constat că blana lui era cu adevărat albă, după ce toată murdăria a dispărut”.
Dar să-i arăţi unui biet câine, care şi-a petrecut întreaga viaţă supravieţuind pe străzi, că este în cele din urmă în siguranţă a fost mai dificil decât anticipase Raman.
„A-l obişnui la început cu o casă nu a fost deloc uşor”, a spus Raman. „Nu era sigur unde să meargă şi ce să exploreze. Aşa că a stat doar într-un colţ.”
„Când l-am scos la plimbare, era îngrozit în permanenţă că îl voi lăsa pe stradă. Apoi trăgea de lesă şi alerga spre parcarea complexului nostru de clădiri”, a adăugat Raman. „Acest comportament s-a repetat o vreme până când şi-a dat seama că nu îl voi lăsa să plece nicăieri”.
