Cel mai greu deceniu pentru pisici. Greu de crezut, dar adevărat, stim că pisicile au început să fie domesticite pentru a ajuta oamenii să scape de dăunători, și totuși, un papă din evul mediu ar fi avut o revelație tragică pentru pisicile din Europa.
Mai precis, papa Grigore al IX-lea a declarat, aproape de mijlocul secolului al XIII-lea, război acestor feline domestice. Totul, bazat pe considerente dogmatice.
Era o perioadă nefastă în care inchiziția era puternic ancorată în toate instituțiile statului și cele bisericești. Inchiziţia a început să funcţioneze în anii 1100, la apariţia în Italia şi sudul Franţei a religiei dualiste antifeudale, care ameninţa scindarea bisericii catolice. S-a transformat cu timpul, până în secolul al XIII-lea într-o instituţie puternică, folosind interpretări ale teologiloc creştini care afirmau că ereticii numai cu forţa pot fi aduşi pe calea cea bună spre biserică.
A fost cel mai greu deceniu pentru pisicile care trăiau pe acest continent, mai ales că majoritatea oamenilor, pătrunși de cuvintele papei, au început să le omoare unde le prindeau.
Papa Grigore al IX-lea a condus lumea catolică între 1227 și 1241. În anul 1233 a emis o Bulă Papală cel puțin ciudată. El cerea credincioșilor să ucidă toate pisicile pe care le întâlneau. Cu alte cuvinte, o adevărată cruciadă împotriva pisicilor.
Motivul era explicat în același document. Grigore al IX-lea era convins că în pisici sălăsluiește spiritul răului, adică Satana. Tot Papa Grigore al IX-lea, în anul 1238, a denunțat Lumina Sfântă de la Ierusalim ca înșelătorie.
Nebunia a pornit, de fapt, de la Conrad de Magdeburg, inchizitorul papal care ancheta cazurile de erezie în Europa. Acesta a prezentat papei un raport detaliat, cu numeroase mărturii de la cei acuzați de erezie sau conlucrare cu diavolul, că pisicile poartă în ele spiritul malefic sau că „cel rău” ia chipul pisicii.
Nu se știe cu certitudine dacă Conrad ura efectiv pisicile și, sub tortură, a impus toate aceste mărturii, fie chiar a crezut tertipurile disperate ale celor acuzați de erezie, aflați la un pas de condamnare, care au aruncat vina pe forțe supranaturale pentru rătăcirile lor.
O astfel de mărturie arăta că o statuie în formă de pisică a prins viață, iar o altă mărturie în fața inchizitorului preciza că erau făcute ritualuri satanice de oameni care lua forma pisicii.
Consecințele actului papal au fost grave, cel puțin pentru micile viețuitoare. Timp de un an, pisicile au fost efectiv masacrate în toate țările catolice.
Paralel cu vânătoarea de pisici a fost declanșată și vânătoare de vrăjitoare, fiind acuzate și ucise și femeile, în special, care erau atașate de acele pisici. Nebunia a încetat în 1234 atunci când pisicile au fost excomunicate de același papă.
