Autor: Judy FlorescuCel mai solicitat actor de teatru din România, Marius Manole, este un mare iubitor de animale. Artistul a adoptat o pisică și un cățel de pe stradă, iar acum vrea să se implice în rezolvarea problemei câinilor fără stăpân. Acum, Marius a adoptat încă 5 căţei de la distanţă.
Cum te-ai decis să adopți și o pisică și un cățel?Eu nu m-am decis. Eu merg pe instinct. Tot ce fac în viața mea, fac pe instinct. M-am gândit că acolo unde mănâncă o gură pot mânca și două. Unde mănâncă două guri pot mânca și trei. Până la urmă animalele astea îți ordonează într-un fel viața. Am o viață destul de dezordonată și mă folosesc cumva de ei ca să-mi ordonez propria-mi viață. Și atunci, e ca și când aș avea un profesor acasă, care mă învață să vin la timp acasă, care mă obligă să mă scol dimineața, care mă obligă să fac curat în casă, care mă obligă să dau de mâncare la timp, care mă obligă să pun apă, să am apă în casă tot timpul, să cumpăr de mâncare, să merg în parc, să fac mișcare o oră. Chiar dacă nu aș fi făcut în viața mea asta: să mă scol dimineața și să merg o oră prin parc, e foarte bine pentru mine, deci iarăși e un avantaj să ai câine. Pisica e plină de afecțiune, te învață să spui „te iubesc”, te învață să știi s-o mângâi, te învață să știi să oferi dragoste, să știi să primești dragoste, că de la un om e mai greu, de la o pisică e mai ușor. Dar cu timpul trecând de la o pisică la un om poate e mai ușoară trecerea. Eu acum muncesc ca să-mi iau o casă mai mare cu curte ca să pot să iau mai mulți câini și mai multe pisici. Cam ăsta e scopul meu în viață în momentul ăsta. Nu numai ăsta, sigur că mai sunt și altele.Cum arată o zi din viața ta în viziunea cățelului?Cățelul se trezește mai devreme decât mine și se întreabă „De ce nu se scoală ăsta? Ajunge așa de târziu acasă și iar nu mă duce afară.” După ce îl duc afară: „A, ce bine că mă duce afară, da’ stă cu mine 10 minute și după-aia o să mă ducă înapoi în casă.” Câteodată are surpriza să stau și o oră, oră-jumate, două, dimineața și atunci se bucură. După care zice: „Acuma o să plece la repetiții, o să mă lase acasă patru ore, dar lasă că vine el pe la două, două-jumate, trei. A întârziat încă o oră. A, vine acasă, repede, repede, să mă scoată afară. Stă puțin cu mine, fumează o țigară, mă duce înapoi în casă, acum iar o să plece că are spectacol. E ora 10, n-a venit. E ora 11, n-a venit. E ora 12, n-a venit. E ora 1, n-a venit. E ora 2 în sfârșit apare. Mă scoate afară la ora asta. Stăm cinci minute în fața blocului și ne ducem înapoi acasă. Somn ușor!”Și o zi din viața ta în viziunea pisicii?În viziunea pisicii este: „Frate, plecați mai repede de-acasă! Vreau să stau și eu să mă liniștesc un pic, că mă zăpăciți pe aici prin casă. În sfârșit au plecat. Mi-au lăsat mâncare destulă, se putea și mai bună. Se putea și o bucățică de cărniță. Iar mi-au dat bobițe din astea. Mă rog, le mănânc, că nu am ce face. E curat în casă, e bine, hai că iar se întorc acasă, iar mă chinuie. Hai bine, hai să vină și ei. S-au băgat în pat, hai și eu în pat să mă culc.” Cam asta.Mi se pare că ești mai atașat de căței decât de pisici. Mie mi-au plăcut tot timpul cățeii. Acum îmi plac și pisicile foarte tare. Nu știam cum e să ai o pisică. Nu am avut niciodată pisică. Prima mea cățelusă o chema Maia și am avut-o Iași. Chiar dacă mama nu a acceptat-o la început, într-un final s-a atașat de ea.De unde pasiunea asta pentru căței?Din copilărie. Tot timpul mi-a plăcut să am un câine. Când eram mic asta îmi doream: să am un câine. Cățeii mi se par mai oameni. Sunt animale care trăiesc cu tine în casă. Se transformă cumva în oameni.La ce seamănă câinele cu omul?La tot. Mi se pare că seamănă la absolut tot.Ce are câinele tău și regăsești la oameni?Are privirea aia de neajutorat așa. Are bucuria de a se juca. Multe lucruri seamănă. Cum se bucură când își vede stăpânul. Și copilul se bucură când vine tata acasă. Mie îmi plac foarte tare.Care este cea mai frumoasă amintire legată de căței?Cățelușa mea, Maia, dormea cu mine și mă ținea de gât cu o lăbuță. Mă ținea ca un om, de gât, așa pur și simplu.Mai trăiește cățelușa Maia?Nu. A murit de septicemie, după ce m-am mutat la București.Ce-ți place cel mai mult la pisică?Numai când o văd cum se întinde pe jos, mor după ea. Când vă cum se întinde ea și cum se joacă singură și cum se bucură. Am un covor în care stă băgată. Nici nu știu pe ce mă așez dacă nu mă așez pe ea. E foarte drăguță.De ce crezi că am ajuns în situația de a se da legea eutanasiei cățeilor vagabonzi?Pentru că n-am avut grijă de lucrul ăsta din timp, pentru că i-am lăsat să se înmulțească, pentru că am dat bani ONG-urilor de-aiurea și n-au făcut nimic, pentru că au crezut că n-o să se întâmple nimic și o să poată să trăiască lumea cu câini pe stradă o mie de ani. Dar uite că s-a întâmplat nenorocirea cu Ionuț și trebuie luate măsuri, dar și măsurile astea… Trebuie să ne gândim că ei au ajuns atât de mulți din cauza noastră, pentru că noi n-am făcut nimic la timp. Nu poți să dai vina pe câini acum și să le tai capul. Nu poți să faci asta. Nu poți să instigi la crimă. Nu ai voie. Trebuie găsită o soluție, dar nu în felul ăsta, nu așa. Nici eu nu vreau să fie câini pe stradă, să ne înțelegem. Nu îmi doresc să ies din scara bloculului, să mă latre un câine.Chiar dacă s-ar omorî toți cățeii de pe stradă în momentul ăsta, oricum ar reveni alții pe stradă fiindcă oamenii preferă să-i abandoneze în loc să-i sterilizeze și să le găsească alți stăpâni.Exact. Oamenii nu-și sterilizează câinii. Oameni iau câini și când se plictisesc de ei și nu mai pot să îi crească, îi aruncă în stradă, nu știu să îi ducă la un adăpost. Și la un adăpost dacă îi duci, la adăpostul ăla nu sunt îngrijiți cum trebuie.La adăposturile de stat câinii nu sunt îngrijiți cum trebuie, iar la adăposturile private câinii proaspăt născuți sunt aruncați peste gard, și ong-urile nu fac față. Abandonul ar trebui pedepsit. Da, ar trebui pedepsit, sigur că da. Adică dacă ai luat un câine, l-ai luat legal. E ca și cum ai avea un copil. E ca și când lași un copil pe stradă și tu ai certificat de naștere că e pe numele tău.Problema câinilor se poate rezolva?Se poate, dar trebuie ca cineva să vrea de-adevăratelea lucrul ăsta, ori la noi nu vrea nimeni în țara asta să rezolve nimic.Crezi că printr-o campanie de educare în școli în privința responsabilității față de un câine, s-ar schimba ceva?Da, trebuie făcută. Prostia în România este că există păreri de genul: nu e bine, n-ai voie, trebuie. Trebuie orice atâta timp cât nu afectează. Trebuie să găsim calea de mijloc. Câinii trebuie să dispară de pe străzi, așa cum cer oamenii și au dreptate. Dar ei trebuie să înțeleagă că nu-i putem omorî, că trebuie să găsim soluții viabile și concrete. Eu, de exemplu, vreau să adopt 5 căței la distanță. Adică să trimit mâncarea pe o lună, să mă duc să îi văd cum sunt întreținuți o dată pe lună. să fie castrați, să le facă și un vaccin. Mă preocup de chestia asta. Trebuie să facem ceva dacă suntem iubitori de animale. Și atunci și ONG-urilor le va fi mai ușor să supraviețuiască având banii deja de mâncare și alte lucruri pentru câini. Și dacă mă duc și cu doctorul și-l plătesc, ei trebuie doar să-i găzduiască, să aibă grijă de ei, să le dea de mâncare la timp, să le facă curățenie acolo la ei în padoc și așa mai departe. Dacă îi iubim atât de tare, hai să și facem ceva. Sunt atâția oameni care zic, dar eu le-am dus parizer în fața blocului. Da, dar nu asta e soluția. Dacă îi iubești atât de tare de ce nu iei unul în casă? Eu asta cred că ar fi soluția, să ne implicăm cu toții.Câinii din adăposturile de stat sunt omorâți în cele mai grave chinuri, asta nu este o noutate. Doar că acum este legal să faci asta. Nici nu vreau să mă gândesc… Vreau să-l văd și eu pe omul ăla care omoară câinele și după aceea se duce acasă la copilul lui și se culcă în pat liniștit și se uită în oglindă a doua zi. Și se duce la biserică. Vreau să văd și eu dacă un om are curajul să facă chestia asta.Am văzut pe stradă părinți care își instigă copiii la violență împotriva maidanezilor.Nu știu ce să zic. Mie îmi pare rău că sunt român în situația asta.Siguranța oamenilor pe străzi nu este garantată de masacrul câinilor în contextul în care o jurnalistă este violată ziua în amiaza mare.Bine că omorâm câinii, că ni se par agresivi, dar când o fată e violată ziua în amiaza mare sub ochii noștri, nu suntem în stare să sunăm la 112. Vorbim despre un popor care își aruncă toată ura și toată vinovăția sorții asupra unor câini. În sfârșit au și ei pe cine da vina, pe câini. Și când e vorba de semenii lor, îi doare fix în fund. Dacă Ionuț era violat, nu s-ar fi făcut atâta caz. Ar fi spus încă un copil violat. Acum ne-am prins și noi pe cine să dăm vina. Hai să dăm vina pe câini! Mă întreb după ce omorâm câinii pe cine mai omorâm. O să ne omorâm între noi, că altă cale de civilizație în țara asta, nu cred că e. Poate sunt eu prea pesimist…Ai adoptat la distanță 5 câini fără stăpân din adăpost… Eu zic că ar trebui să nu mai vorbim, ar trebui să începem să facem lucruri concrete. Ar trebui să luăm atitudini. Ar trebui să acționăm ca să ajutăm lucrurile să meargă înainte, nu să stăm de vorbă. Știi cum românul stă la poartă mănâncă semințe și vorbește despre problemă, dar nimeni n-o rezolvă. Hai să punem mâna fiecare și să încercăm s-o rezolvăm, că nu-i atât de greu, nu e un capăt de țară. Cine n-are bani să nu dea, că înțeleg că sunt familii care au câte 3,4,5 copii, sau poate n-au, sunt bătrâni. Nu toată lumea trebuie să dea. Cine își permite și poate, să dea două milioane pe lună pentru un câine, să aibă ce mânca, nu cred că e un capăt de țară.
