Agama cu barbă, dragonul bărbos (Pogona vitticeps)

„Comoara” deșertului australian, dragonul bărbos, cunoscut și sub numele de agama cu barbă, dovedește multă docilitate, prietenie și robustețe, fiind una dintre reptilele cele mai îndrăgite ca animale de companie.Dragonul bărbos (Pogona vitticeps), o șopârlă diurnă de deșert, face parte din genului Pogona, familia Agamidae. Preferă zonele uscate, călduroase, dar și pădurile și tufișurile aride și ocupă cea mai mare parte din centrul continentului australian, însă poate migra până în zonele semi-aride din est și sud. În mod normal agamele sunt reptile solitare. Arareori ele se adună în grupuri, de obicei în locurile populare de stat la soare sau unde găsesc hrană.Potrivit Agerpres, atributul de „bărbos” este asociat numelui șopârlei, datorită înzestrării în zona gâtului cu o gușă extensibilă, împănată cu o mulțime de solzi sub formă de țepi. În general, țepii au o nuanță mai închisă decât restul corpului. Rolul gulerului spinos este pentru intimidarea atacatorului. Când șopârla este amenințată își înfoaie gulerul țepos și deschide larg gura, pentru a părea mai mare și mai agresivă.Dragonul bărbos este o șopârlă de talie medie spre mare, întrucât lungimea sa poate varia de la 30 la 60 cm, coada măsurând puțin peste o jumătate din această valoare. Cântărește între 350 și 600 de grame, iar dimorfismul sexual este bine marcat la exemplarele mature. Masculul are capul mai larg, membre mai robuste, coada mai lungă și mai groasă. La femelă capul, membrele și coada sunt mai fine, dar corpul este mai gros.În anumite momente, reptila se ridică și aleargă pe picioarele din spate. Aceasta nu îi oferă mai multă viteză, însă are rolul de a răcori mai bine corpul. Abdomenul este mai bine ventilat și ferit de căldura degajată de nisip. În același context, este una dintre puținele șopârle care pășesc pe toate cele patru picioare, nu ating solul cu burta. Picioarele puternice reușesc să țină trunchiul la o oarecare distanță de pământ.Culoarea variază de la maro pal sau gri pai/galben la portocaliu-roșu aprins, potrivit site-ului lihs.org. În captivitate, paleta coloristică a fost și mai mult diversificată. De asemenea, dragonul bărbos are abilitatea de a-și schimba culoarea, nu într-o manieră foarte evidentă, asemenea cameleonului, însă poate trece prin mai multe nuanțe apropiate. Acest lucru se petrece în special pentru dozarea cantității de căldură.Dragonul bărbos poate reprezenta alegerea numărul unu pentru un începător în astfel de animale de companie, dar în același timp îi captivează chiar și pe cei mai experimentați iubitori de reptile. Trăiește fără probleme în captivitate și nu mușcă oamenii. Pentru o familie cu copii mici poate fi un companion „solzos” de nădejde pentru juniori. Sopârlei îi place să fie alintată și nu este agresivă.Dragonul bărbos necesită un terariu destul de mare, foarte spațios la bază. Fiind o șopârlă terestră, va avea nevoie de spațiu suficient pentru a se întinde, a se întoarce și chiar a alerga. De asemenea, terariul trebuie să fie dotat cu o sursă lumină și căldură dar în același timp și o zonă de umbră. Au nevoie și de o zonă în care să se ascundă. Ramuri și bucăți de lemn pe care șopârla să se poată cățăra, câteva pietre mari, cu suprafețe netede, pe care șopârla să stea așezată confortabil, nu trebuie să lipsească din terariu, potrivit site-ului animalutul.ro. Deșeurile trebuie adunate zilnic pentru a preveni îmbolnăvirea și apariția paraziților.Nu sunt prea pretențioși, adulții fiind în general ierbivori. În captivitate, regimul alimentar al dragonului bărbos trebuie axat mai mult pe legume verzi și pe suplimente din insecte (doar insecte special crescute pentru hrană). De asemenea, nu trebuie să consume alimente cu un grad ridicat de fosfor, întrucât acesta interacționează cu absorbția de calciu a dragonului, potrivit site-ului toateanimalele.ro.Începând cu anii ’60 ai secolului XX, comerțul cu șopârle luate din sălbăticie a fost interzis. În prezent, exemplarele comercializate în pet-shopuri provin exclusiv din reproducerea în captivitate.Dragonul bărbos are o durată de viață de la 10 până la 20 de ani.