Intr-o analiza privind evolutia postbelica a populatiilor de lup din Romania, realizata de dr. ing. Neculai Selaru, director general al Asociatiei Generale a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania (AGVPS), se arata ca, desi selectionat extrem de dur printr-o combatere fara menajamente – cu arma, cu capcane din ce in ce mai ingenioase si cu otrava – lupul a reusit, prin indivizi superdotati, sa reziste si sa transmita caracterele de exceptie dobandite, populatiilor de lupi din zilele noastre.”Iata de ce populatiile actuale, deosebit de viguroase – ne referim doar, la cele viabile, nicidecum la cele supuse consagvinizarii datorate izolarii unor nuclee foarte reduse – pot contribui in mod natural, dar si artificial, daca exista vointa si interes, nu doar demagogie – la reocuparea unei mari parti din arealul pierdut, pe masura convingerii localnicilor de necesitatea refacerii biodiversitatii si a echilibrului antropizat din natura”, spune specialistul.”Si, ca o ironie a sortii, va trebui sa se conteze mai mult pe sprijinul unor oameni rupti de viata satului, care n-au vazut probabil niciodata un lup in libertate, deoarece ceilalti nu pot sa nu-si reaminteasca, de fiecare data cand vine vorba de protectia sau repopularea lui, de pagubele pricinuite atunci cand acest carnivor, impins de foame, a fost nevoit sa coboare in preajma localitatilor in cautare de resurse alternative de hrana (caini, oi, capre, porci, vitei etc.). Localnicii nu pot sa nu ia in seama nici eventualele pagube pe care lupul le-ar produce daca ingrijitorii de animale nu ar ramane noaptea, cu cainii lor de paza, pe langa pasuni”, mai spune Neculai Selaru.
O politica cinegetica adecvataIn continuare, seful AGVPS face o serie de referiri la necesitatea adoptarii unei politici cinegetice adecvate fata de specie, deoarece echilibrul agro-silvo-cinegetic nu se mai poate conserva legal, decat cu armele si eventual cu capcanele admise la vanatoare. „Alte modalitati de interventie eficienta nu se cunosc, iar viziunea controlului evolutiei populatiilor de lup cu ajutorul contra-conceptivelor este deocamdata inaplicabila si lipsita de pragmatism. Din pacate, la momentul actual se vorbeste doar de protectie stricta a lupilor acolo unde acestia mai exista, nicidecum de popularea lor in fostele zone traditionale si de conservarea unor efective viabile, dar limitate ale speciei, intr-un echilibru sanatos cu celelalte componente ale faunei salbatice”, spune expertul.Politica protectionista a lupului duce la saracirea faunei salbatice si chiar la disparitia unor specii de vanatNeculai Selaru afirma ca „protectionistii internationali ai lupului” din perioada actuala nu-si pun deloc problema renaturalizarii treptate a lupilor in teritoriile din care nesabuit au fost exterminati, ci doar a protectiei totale a acestuia acolo unde localnicii au avut intelepciunea sa-l lase sa vietuiasca in efective rezonabile, cu sacrificii materiale din partea lor si ale vanatorilor. In opinia sa, protectionistii mentionati, si aici e foarte importanta mentiunea – din tarile actualmente fara lupi, prefera sa-i protejeze asadar pe seama intereselor afectate ale crescatorilor de animale si ale vanatorilor din tarile cu lupi. „Aceasta politica protectionista internationala, statuata prin acorduri si conventii intre tari, nu este deloc sanatoasa, nici pentru bogatia faunei salbatice, nici pentru biodiversitate si nici macar pentru lup. Inmultirea exagerata a lupilor acolo unde efectivele acestora au fost de zeci de ani tinute sub control, adica in echilibru cu efectivele celorlalte specii de vanat, va contribui la saracirea faunei salbatice din aceste zone, chiar la disparitia unor specii de vanat afectate mai puternic de deteriorarea habitatului, si, in final, atunci cand lupii vor cauta animalele domestice sau de companie ca resurse alternative de hrana, la o reticenta din ce in ce mai mare, ce se poate transforma in adversitate puternica a localnicilor, fata de aceasta specie acum acceptata sau tolerata.Cu alte cuvinte, din prea multa „dragoste” fata de lup, propovaduita fara pragmatism si profesionalism, se poate promova „ura” pe plan local, ceea ce este mult mai periculos pentru supravietuirea speciei. Asadar exista riscul real ca urmasii celor care au exterminat lupul la ei acasa sa faca acelasi lucru si in tarile in care acesta mai vietuieste, de aceasta data nu cu ajutorul otravurilor exportate, ci al unei protectii necugetate si impuse prin restrictii irationale fata de reducerea efectivelor speciei pana la nivelul unui echilibru sanatos cu celelalte specii plantivore si carnivore de vanat”, se arata in analiza.Direct sau indirect, lupul afecteaza vanatul din zonele in care vietuieste In Romania, habitatul traditional al lupului s-a suprapus insular peste zona muntoasa a Carpatilor, pe o lungime de cca. 1.300-1.500 km si o latime ce poate atinge pe alocuri 300-350 km, conturand un areal foarte extins, din care cu adevarat propice pentru specie ramane doar aproximativ 100.000 km2 (10.000.000 ha). Caracteristice acestui areal sunt padurile intinse, majoritatea naturale, densitatea redusa a localitatilor si populatiei umane si accesul dificil al omului in intimitatea teritoriilor ocupate de lupi. Fauna din acest areal este diversa si relativ bogata, incluzand specii plantivore, omnivore si carnivore de interes vanatoresc. Lupii, in mai mica masura decat rasii si ursii, s-au bucurat aici de toleranta in trecut, iar dupa 1990 de o oarecare protectie impusa prin acorduri si conventii internationale la care Romania a aderat. Insa, din 1996, lupul s-a bucurat de o protectie reala, fiind trecut, prin prevederile Legii 103/1996, si ulterior ale Legii 407/2006 privind vanatoarea si protectia fondului cinegetic, in categoria speciilor strict protejate, care se mai impusca doar limitat ca numar, in perioadele si in conditiile stabilite de autoritatea publica centrala care raspunde de protectia mediului. Nici vorba de capturarea cu capcane, de otravire sau de prindere a puilor la culcus, metode care s-au practicat intens mai inainte. In conditiile aratate, nu este deloc surprinzatoare cresterea brusca a efectivelor de lup, extinderea arealului acestuia spre zonele de deal si chiar spre cele de campie, precum si prejudiciile provocate in randul vanatului plantivor, ale caror efective incep sa scada in teritoriile ocupate de lup. Este foarte adevarat ca aceasta scadere a populatiilor plantivore nu se datoreaza in mod direct doar lupului, ci si numerosilor caini tinuti pe langa turmele de animale domestice tocmai din cauza cresterii efectivelor de lupi. Asadar lupul afecteaza atat direct, cat si indirect, populatiile vanatului plantivor si omnivor din zonele in care vietuieste.Efective peste limita normalaPopulatia de lup exceptional de viguroasa in Romania, tara care detine recordul mondial la blana de lup, nu a intarziat sa ia un curs ascendent, aproape dublandu-se la un moment dat. Odata cu cresterea densitatii populatiilor de lupi, mai ales in conditii de saracire a resurselor de hrana, agresivitatea interspecifica a acestora a crescut si odata cu aceasta si lupta pentru mentinerea teritoriilor. Este un aspect comportamental care a putut fi constatat indirect prin coborarea lupilor la deal si chiar la campie, de unde disparusera cu circa 40 de ani in urma. In aceste zone lupul este insa mult mai stresat, mai afectat de civilizatie si, din acest motiv, mai expus pieirii. In sfarsit, densitatea mai mare a lupilor favorizeaza propagarea unor boli comune carnivorelor, care poate afecta puternic puii si juvenilii de lup (de exemplu parvoviroza). Toate aceste explicatii, departe de a fi epuizate, reliefeaza faptul ca efectivele de lupi au depasit normalul. Sunt motivele pentru care se impune restabilirea echilibrului in natura, intre speciile carnivore si cele plantivore, precum si intre speciile de vanat in general si mediu acestora de viata.Masuri propuseIn conditiile degradarii, pe zi ce trece, a unor habitate ocupate de lupi, se impune adoptarea unei strategii coerente, pe termen lung, prin care sa fie urmarita conservarea speciei in arealele propice, in efective si densitati normale, care sa nuafecteze, ci din contra sa favorizeze prin selectia pe care o face in randul vanatului plantivor, interesele omului.
In mod concret, autoritatea publica in domeniul cinegetic si al protectiei mediului, ar trebui, dupa parerea vanatorilor, sa delimiteze, prin studii cu caracter stiintific, arealul propice speciei; sa stabileasca efectivele si densitatile normale pentru lupi in acest areal si sa le imparta pe fonduri cinegetice; sa elaboreze modalitati mai credibile de evaluare a efectivelor reale de lupi si de monitorizare a situatiei acestora in fondurile cinegetice si in arealul delimitat; sa calculeze cifre mai realiste de extras pentru lupi, perioade mai lungi admise in acest sens, si metode mai eficiente de vanare a acestora, in scopul restabilirii echilibrului intre efectivele speciei si efectivele speciilor de vanat-prada; sa atraga programe internationale de cercetare a lupului in Romania si, in functie de rezultate, sa modifice eficient strategia adoptata pe termen lung in privinta speciei; sa atraga resurse financiare pentru promovarea unor proiecte de protectie eficienta a lupului si, mai ales, pentru despagubirea proprietarilor de animale domestice omorate si/sau mancate de lupi.Gestionarii fondurilor cinegetice, la randul lor, trebuie sa se achite de obligatia morala de extragere la timp a eventualelor exemplare problema si a tuturor exemplarelor stabilite a fi extrase in scopul mentinerii efectivelor de lup la nivele normale si constante. Fara o astfel de politica in materie de lup, crescatorii de animale vor inregistra pierderi din ce in ce mai mari, iar vanatorii romani vor continua sa vaneze doar 4-5% din efectivele de cerb comun, 25-30% din efectivele de mistreti, 10-12% din efectivele de caprior si 3-4% din cele de capra neagra, de 5-10 ori mai putin decat vaneaza confratii lor din tarile U.E. in care lupii au fost exterminati.In caz contrar, vanatorii apreciaza ca, va trebui sa acceptam ideea ca, din cauza unei protectii exagerate a lupilor, va urma o saracire generala a faunei de interes vanatoresc, o degenerare a vigurozitatii exemplarelor de lupi si o crestere a braconajului acestora, din partea crescatorilor de animale domestice.
