Animale care au schimbat cursul istoriei. Top 10 viețuitoare care au ajuns în spațiu înaintea omului

Animalele au fost primii pionieri ai zborurilor spațiale, făcând un salt uriaș în spațiu și, din păcate unele și-au pierdut și viața în acest proces. Dar ce animale au fost în spațiu și câte animale au murit în spațiu?

În iulie 1969, Apollo 11 a fost lansat în spațiu, iar Neil Armstrong și „Buzz” Aldrin au realizat cu succes prima aselenizare cu echipaj. Imaginile televizate ale bărbaților care făceau primii pași ai omenirii pe suprafața Lunii au fost transmise în casele a milioane de oameni din întreaga lume.

Dar, au existat multe animale care au deschis calea către acest moment important și multe care au contribuit la dezvoltarea studiilor astronautice după aceea.

Ce animale au fost în spațiu?

Primul animal în spațiu a fost lansat în 1947. Și, poate surprinzător, a fost umila muscă de fructe. Oamenii de știință americani încercau să stabilească impactul pe care radiațiile cosmice l-ar putea avea asupra astronauților în viitor – au ales muștele pentru că acestea sunt similare din punct de vedere genetic cu oamenii.

O rachetă balistică V-2, recuperată de la naziști la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost încărcată cu muște de fructe și a călătorit 109 km în aer, distanța la care începe oficial spațiul. La coborârea pe Pământ, o capsulă care conținea muștele a fost parașutată în New Mexico. La deschiderea capsulei, oamenii de știință au găsit muștele în viață, fără semne de efecte ale radiațiilor.

Maimuțe

În mod incredibil, 32 de maimuțe au fost în spațiu, inclusiv macacul rhesus, maimuța cu coadă de porc, maimuța cynomolgus, maimuța cu coadă de veveriță și cimpanzeul.

Primul a fost un macac rhesus numit Albert II. În 1949, acesta a ajuns la 134 km, dar a murit la impact, la reintrarea în atmosfera terestră, din cauza unei defecțiuni la parașută. A fost precedat cu un an mai devreme de Albert I, care s-a sufocat în capsula sa înghesuită înainte ca aceasta să părăsească pământul.

Prima maimuță mare din spațiu a fost Ham, un cimpanzeu lansat în spațiu de NASA la 31 ianuarie 1961. Ham s-a întors în siguranță pe Pământ, unde a trăit până în 1983.

Șoareci

Aceste rozătoare au fost folosite de mult timp pentru a afla mai multe despre modul în care călătoriile în spațiu vor afecta corpul uman. De fapt, NASA a publicat recent un studiu detaliat al șoarecilor găzduiți pe Stația Spațială Internațională. Acesta arată că șoarecii se adaptează rapid la condițiile de microgravitație.

Primul șoarece a mers în spațiu în 1950, ajungând la o altitudine de 137 km. Cu toate acestea, spre deosebire de muștele de fructe, șoarecele a murit când racheta s-a dezintegrat din cauza unei defecțiuni la parașută.
Un număr de câini au mers în spațiu în timpul fostei Uniuni Sovietice.

Câini

Un număr de câini au plecat în spațiu sub conducerea fostei Uniuni Sovietic. Cel mai cunoscut a fost Laika, în 1957. A fost luată de pe străzi ca un cățeluș vagabond de corcitură din Moscova și a fost considerată potrivită datorită temperamentului său blând.

Oamenii de știință au crezut, de asemenea, că un animal vagabond ar putea face față mai bine condițiilor nefavorabile. Deși alți câini fuseseră lansați în spațiu înaintea ei, Laika este faimoasă pentru că a fost primul animal care a orbitat în jurul Pământului. Cu toate acestea, ea nu avea să se mai întoarcă niciodată.

A fost trimisă cu o singură masă și cu o rezervă de oxigen pentru șapte zile. Guvernul sovietic a susținut că a supraviețuit timp de șapte zile. Realitatea: Laika s-a supraîncălzit și a murit după doar cinci ore de zbor.

Țestoase

S-ar putea crede că broasca țestoasă este unul dintre ultimele animale la care să apelezi într-o cursă, dar ele au jucat un rol important în Cursa Spațială, În 1968, între SUA și Uniunea Sovietică s-a dat startul cursei pentru a trimite un om pe Lună. Rușii au lansat nava spațială Zond 5 cu o capsulă care transporta mostre de sol și semințe, câțiva viermi și două broaște țestoase de stepă.

Broaștele țestoase au parcurs un circuit în jurul Lunii și, după șase zile, s-au întors pe Pământ. Deși planul era ca Zond 5 să aterizeze în Kazahstan, capsula a deviat de la curs și a fost recuperată în cele din urmă în Oceanul Indian. Din fericire, broaștele țestoase erau încă în viață, deși pierduseră din greutate cu 10 %.

Acești amfibieni au ajutat la realizarea unui mare salt pentru omenire încă din 1959. Cu toate acestea, cel mai important zbor al broaștelor a avut loc în 1970, când NASA a lansat nava spațială Orbiting Frog Olotith (foto), care conținea două broaște taurine.

Cuvântul „olotith” se referă la mecanismul de echilibru al urechii interne a broaștelor, iar experimentul a fost conceput pentru a investiga efectul călătoriei în spațiu asupra răului de mișcare.

Au fost implantați electrozi în toracele broaștelor și în sistemul vestibular din interiorul urechii pentru a înregistra date privind efectele imponderabilității susținute. Studiul a arătat că, după 6 zile, broaștele s-au aclimatizat, iar sistemul lor vestibular a revenit la normal.

Păianjeni

După succesul primei misiuni cu echipaj uman pe Lună în 1969, s-a pus mai puțin accent pe trimiterea animalelor în spațiu. Cu toate acestea, oamenii de știință erau în continuare interesați să studieze efectele microgravitației asupra funcțiilor biologice ale animalelor.

În 1973, doi păianjeni de grădină, numiți Anita și Arabella, au fost folosiți într-un experiment pentru a vedea dacă mai pot întinde pânze în spațiu. Experimentul a fost ideea unei eleve de liceu din Massachusetts, Judith Miles.

Ambii păianjeni au reușit să țeasă pânze, chiar dacă pânzele erau puțin mai fine decât pe Pământ. Studiul a dezvăluit foarte multe despre efectele microgravitației asupra răspunsului motor.

Pești

Primii acvaticieni care au ajuns în spațiu au fost un tip de peștișor care se găsește în mlaștini sărate, mummichog, plus 50 de ouă. Era în 1973 și NASA era dornică să observe efectele microgravitației asupra animalelor care se mișcau tridimensional pe Pământ.

Astronauții umani sufereau de rău de spațiu și, de asemenea, peștii înotau în buclă și nu în linie dreaptă. În câteva zile, atât astronauții, cât și acvaticii s-au orientat. Mai recent, în 2012, agenția spațială japoneză a decis să trimită pești pe Stația Spațială Internațională. Acvariul lor avea un sistem automat de hrănire, un sistem de circulație a apei și lumini LED pentru a reprezenta ziua și noaptea.

Peștii aleși pentru a urca au fost medaka, care au pielea transparentă, ceea ce a permis cercetătorilor să vadă mai ușor ce se întâmplă în interiorul organismului.

Tardigrade

În 2007, tardigradele au fost primele animale care au supraviețuit în spațiul cosmic. Tardigradele, cunoscute și sub numele de urși de apă, sunt nevertebrate microscopice capabile să facă față la aproape orice pe Pământ, așa că poate nu este o surpriză. Lipsa de oxigen, radiațiile, frigul de îngheț, deshidratarea… nimic nu pune pe jar un tardigrad.

Tardigradele au fost uscate înainte de zbor și apoi au orbitat în jurul Pământului în afara unei rachete timp de 10 zile. Când au fost rehidratați la întoarcerea pe Pământ, oamenii de știință au descoperit că 68% dintre ei au supraviețuit frigului extrem și radiațiilor spațiale.

Nematode

În 2003, naveta spațială Columbia s-a dezintegrat când a reintrat în atmosfera terestră. În mod tragic, șapte astronauți aflați la bord au murit. La bordul navetei se aflau, de asemenea, 80 de experimente științifice. În mod incredibil, atunci când acestea au fost recuperate din epavă, s-a constatat că un grup viu de nematode a supraviețuit căldurii extreme.

Acum, nematodele (numite și viermi rotunzi) sunt adesea folosite pentru a studia impactul călătoriilor în spațiu asupra organismelor, informează discoverwildlife.com