Toate aceste animale au aparut pe lume pentru a-i ajuta pe oameni sau dimpotriva, pentru a le stingheri existenta si pentru a-i pedepsi pentru pacatele lor.In unele mitologii ca cea egipteana, ele erau trimisi ai zeilor pe pamant, sau erau chiar zeii si trebuiau respectate si adorate.Vrand sa explice proprietatile si originile animalelor, oamenii si-au imaginat inca din cele mai vechi timpuri legende si mituri, in care aceste fiinte, obisnuite in ziua de astazi, capata insusiri fabuloase.Potrivit Wikipedia, broasca, in mitologia egipteana, o reprezenta pe zeita nasterii, pe Heket, adesea infatisata cu capul acestui animal, amintind de fertilitatea deosebita a broastei. Ea si sotul ei, Khnum, au creat fiintele marine, ceea ce ar insemna ca, pentru egipteni, broasca este primul animal ce a populat apa.
Bufnita, in mitologie, este reprezentanta a doua notiuni contradictorii: moartea sau intelepciunea, care este, conform unor conceptii antice, sinonima cu viata. Contradictia este explicata prin faptul ca, zeitatea mortii, dupa unele credinte preclasice, cunoaste si secretele vietii, ale nasterii si ale reincarnarii.In mitologia sumeriana, zeita mortii era reprezentata ca o femeie goala flancata de doua bufnite, iar in cea greaca, bufnita este simbolul Atenei, zeita Intelepciunii.Lilith, vechea zeita ebraica, diavolita mortii infantile era identificata cu aceasta pasare. Ouale de bufnita, dimpotriva, asigurau o viata lunga si o tinerete durabila, conform legendelor antichitatii. Ca orice pasare rapitoare de noapte, in multe superstitii ale diferitelor popoare, bufnita anunta moartea, intr-o casa, daca se arata deseori prin prejma ei.
Calul este un alt animal al mitologiei, Zeul nordic, Odin, intrand in Valhalla, pe calul sau, Sleipnir. In multe mitologii, calul era animalul calarit de Zeul-Soare, insa, mai tarziu, apar care trase de patru cai sau de doi, ca in cazul zeului grec Helios.Sacrificarea cailor era rezervata zeilor si asociata ritualurilor funerare, asigurand puterea pe care o detinea noul rege, putere simbolizata prin soarele care rasare. 
Camila – in religia islamica, Allah a creat camila din lutul pe care Azrail l-a adus pentru facerea lui Adam. Din ce a ramas din lut, dupa creatia omului, a aparut acest animal. Camilele au devenit semne ale lui Allah si, odata, au fost folosite drept jertfe aduse zeilor pagani. Se spune ca o camila a iesit dintr-o stanca, drept semn al profetului Salih, adus oamenilor din Thamud, dar acestia au ucis-o.
Cocorul este asociat, in mitologia greaca, Zeului Apollo, zeu al luminii solare, deoarece se credea ca era treaz in fiecare dimineata, devreme, pentru a spune rugaciunile. Pentru arabi si persani, creierul si vezica biliara ale cocorului erau considerate a avea proprietati medicale miraculoase, capabile sa asigure o viata indelungata.
Cocosul, in islamism, Allah a creat un cocos urias ce avea picioarele in primul strat al cerurilor, iar capul ii iesea prin cel de-al saptelea strat. In fiecare noapte, cand Allah aduce pe lume cate 70 000 de noi ingeri si ii duce in marea moschee Masjid al-Aqsa, cocosul din ceruri incepe sa cante. Atunci, ceilalti cocosi de pe pamant il aud si ii imita cantecul, asa explicandu-se de ce aceste pasari canta inainte de revarsatul zorilor. Ele aduc aminte oamenilor ca este timpul pentru rugaciune. Intr-o zi, cocosul gigantic va canta pentru ultima oara, iar atunci mortii vor invia.
Pasare neagra si sumbra, corbul este asociat cu moartea in aproape toate mitologiile.In mitologia celtica, zeitele Babd si Morrigan, personificari ale razboiului si regine ale fantomelor apar pe campul de lupta sub forma unor astfel de pasari.Pentru sufiti, corbii simbolizau intunecimea unei perioade de separare de divinitate. Cu toate acestea, corbii mai apar in mitologie si cu alte functii, de exemplu, ei sunt mesageri ai unor zei. In mitologia persana, aceasta pasare este unul din cele sapte simboluri ale lui Mithra. In mitologia nordica, cei doi corbi ai zeului Odin, Hugin si Munin il instiinteaza pe stapanul lor despre ceea ce se intampla in lume. Si tot in mitologia celtica, corbul este un simbol al lui Lug, zeu omniscient, si asta datorita faptului ca fiind pasare reprezinta celestul si lumina, iar prin culoarea sa reprezinta terestrul si tenebrele. Corbul mai este intalnit si in legenda potopului din mitologia mesopotamica. Singurul supravietuitor al dezastrului, impreuna cu familia sa, Uta-Napistim trimite din corabia sa un porumbel, o randunica si un corb, pentru a vedea cine a mai reusit sa scape. Din aceste trei pasari, doar corbul a fost necredincios si nu s-a intors.
Furnicile – in mitologia greaca, tanara Mirmex, nemultumind-o pe zeita Atena, a fost preschimbata in furnica, fiinta socotita de greci daunatoare recoltelor.Totusi, aceste insecte ii uimeau pe antici prin puterea lor de a cara obstacole mult mai mari decat ele. O alta legenda greceasca surprinde transformarea de catre Zeus a unor furnici, probabil din neamul lui Mirmex, in oameni. Acestia, printre care se numarau si Ahile si Patrocle – erau mirmidonii, cei mai viteji razboinici ai Greciei Antice.
Naparca – in epopeea din secolul al XV-lea, „Paradisul Reginei Sibylle”, femeile si fetele se transforma in naparci, vinerea, la miezul noptii, iar duminica, redeveneau oameni, fiind chiar mai frumoase ca inainte.
Paianjenul, in islamis exista un mit legat de aceasta insecta. Profetul Mahomed a reusit sa scape de urmatorii sai pentru ca s-a ascuns intr-o pestera, la gura careia un paianjen a tesut o panza cu o rapiditate uimitoare. In mitologia greaca, Atena o transforma pe Arachne intr-un paianjen, pentru ca era mai priceputa ca ea in arta tesutului. Astfel explica grecii originea acestei insecte si priceperea ei de a tese. De altfel, maiestria paienjenilor a fascinat multe popoare, printre cale si cele africane care credeau ca acestia pot atarna in aer fara sa cada. Ei vedeau un zeu in paianjen.
Pestele – simbolul crestinismului, in antichitate, era asemanator cu imaginea unui peste.Pentru primii crestini, pestele era simbolul lui Hristos si, astfel, al religiei lor, deoarece primele litere ale cuvintelor „Iisus Christos, Theou Uios Soter” („Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul”), in litere grecesti alcatuiesc cuvantul grec „ichthus” („peste”). Desenul unui peste era semnul secret al credintei crestine in contextul politicii ostile a imparatilor romani.
In Biblie, porumbelul era pasarea mesager pe care Noe a trimis-o din arca, dupa terminarea potopului. Aceasta pasare s-a intors cu o ramura de maslin, semn ca apa s-a scurs de pe fata pamantului. Simbol al inocentei si puritatii, porumbelul este una din formele trupesti pe care Duhul Sfant le ia cand coboara din cer. In mitologia greaca, porumbelul este pasarea Afroditei, devenind un simbol al dragostei. Arabii vad in aceasta pasare un mesager al iubirii, norocului si pacii, al fidelitatii dintre sot si sotie si dintre frati.
Scorpionul – in mitologia sumeriana, este paznicul tarii nemuritorilor. In Asia Mica, el era asociat zeitei lunii si a vanatorii, Artemis. Perioada din luna octombrie, a culesului strugurilor, cand soarele trece prin semnul Scorpionului, ii este dedicata acestui animal. In mitologia persana, scorpionul este dusmanul lui Mithra, Zeul Vietii si al verii, devenind astfel simbolul toamnei, al mortii si al distrugerii.
Sacalul – o statuie reprezentandu-l pe Zeul egiptean Anubis avea cap de sacal. Iar in Egiptul antic, sacalul era emblema Zeului Anubis, care calauzea sufletele mortilor pe taramul celalalt. Sacalul a fost admirat in foarte multe mitologii, din Africa pana in India, pentru intelepciunea si viclenia sa.
Sarpele, in mitologie, aceasta reptila era admirata pentru ca isi leapada pielea, fiind un simbol al innoirii, al intineririi si chiar al nemuririi. Sarpele era asociat deseori cu zeul sau cu zeita pamantului, iar in multe culturi, sarpele este feminin si reprezinta un simbol al feminitatii. In mitologia greaca, Zeul medicinei, Asclepios, poarta un sarpe sau doi serpi, care au puteri asupra vietii.Sarpele poate fi, insa, si un simbol al raului, al pericolului sau al ispitei. In „Epopeea lui Ghilgames”, iarba nemuririi dobandita cu atata truda de erou, este inghitita de un sarpe spulberand astfel speranta depasirii stadiului de muritor. In Biblie, aceasta reptila este o fiinta mitica, foarte mare si lunga, care are o gandire si o fire rea. Diavolul insusi ia forma unui sarpe pentru a o ispiti pe Eva.
Țestoasa, in mitologia greaca este atribuita zeului Hermes, cel care s-a folosit primul de carapacea ei pentru a alcatui un instrument muzical numit titera. In China, acest animal simboliza nordul si iarna, iar in cea indiana, lumea este alcatuita dintr-o piramida, avand la baza o testoasa care sustine pe carapacea ei un elefant ce tine cu trompa lui lumea. In civilizatia Maya, Zeul Lunii detine o platosa facuta din carapacea unei broaste testoase. Longevitatea acestui animal este asociata la foarte multe popoare cu ideea de nemurire. In mitologia tibetana, dar si in conceptia unor populatii din Bengal, broasca testoasa a fost aleasa de zeul creator pentru a aduce pamant de pe fundul Oceanului Primordial. Astfel, testoasa are un rol important in geneza lumii. Sursa text: wikipedia
