Animalul simbol al Chinei este în continuare în pericol! Motive multe, soluții puține

Aflați totul despre panda gigant, inclusiv de ce sunt amenințați, cum cresc puii și cât de complexă este înmulțirea lor în captivitate. Începem cu prima întrebare; un panda uriaș  face parte din categoria urșilor?

Da. Studiile genetice au plasat drăguțul animal în familia urșilor. Cu toate acestea, ramura sa în arborele vieții a fost intens dezbătută timp de mulți ani, la un moment dat a fost plasat în familia Procyonidae, care include ratonii. Mamiferele Panda gigant sunt singurii membri ai genului lor.

Unde trăiește ursul panda?

Panda uriaș trăiește în pădurile mixte din munții din sud-vestul Chinei (provinciile Sichuan, Shaanxi și Gansu), de obicei la altitudini de 1.500-3.400 de metri. Preferința lor pentru viața la înălțime nu este neapărat o alegere, ursul panda a fost alungat din habitatul de la câmpie ca urmare a invadării de către om.

Ce mănâncă panda?

Bambus, bambus și…. bambus. Un panda trebuie să consume până la 38 kg de bambus pe zi pentru a supraviețui, ceea ce a dus la denumirea alternativă de „ursuleț de bambus”. De asemenea, se hrănesc cu iarbă și, ocazional, cu insecte sau rozătoare.

Cât de mare este un panda uriaș și câte exemplare mai exsită?

Înălțimea la umăr este de aproximativ 70-80 cm; greutatea este de aproximativ 100-150 kg. Populația sălbatică actuală este estimată la 1.864 de exemplare. Numărul acestora este în creștere, datorită eforturilor de conservare pentru protejarea, restaurarea și conectarea zonelor de habitat al panda. În 2016, a fost retrogradată de la ” Specii pe cale de dispariție” la „Vulnerabil”.

De ce sunt panda uriași pe cale de dispariție?

Pierderea habitatului a fost principalul factor determinant (deși specia a fost vânată în trecut pentru blana sa), pădurile unde se întânește această specie au fost defrișate pentru agricultură și pentru comerțul cu lemn. În prezent, pierderea și fragmentarea habitatului rămân cele mai importante amenințări la adresa supraviețuirii pe termen lung a speciei.

Schimbările climatice reprezintă, de asemenea, un pericol real, în condițiile în care se preconizează că o mare parte din habitatul de bambus al panda va dispărea în următoarele decenii. Potrivit UICN, scăderea disponibilității bambusului ar putea anula progresele înregistrate în ultimele două decenii.

Poate reproducerea în captivitate să ajute populația să se refacă?

Reproducerea în captivitate a ursului panda este un efort complex. Chiar și în sălbăticie, femelele sunt pretențioase în ceea ce privește partenerii lor și au o fereastră de fertilitate incredibil de scurtă (până la 72 de ore pe an). Într-un centru de reproducere, unde sunt puțini masculi disponibili, este și mai dificil.

Chiar dacă un mascul și o femelă sunt puși împreună exact la momentul potrivit, este posibil ca ei să fie complet dezinteresați unul de celălalt sau să nu fie suficient de versați în jocul împerecherii. Prin urmare, oamenii de știință tind să se bazeze pe inseminarea artificială.

Primul panda născut în captivitate, Ming Ming, s-a născut la grădina zoologică din Beijing în 1963. În prezent, există peste 600 de panda în grădinile zoologice și centrele de reproducere din întreaga lume. Mulți sunt împrumutați din China.

Cum își cresc părinții puii?

„Pandașii„ au o rată de natalitate scăzută, femelele născând doar o dată la doi-trei ani. În sălbăticie, micuții nou-născuți, neajutorați, sunt ținuți într-un bârlog pentru primele trei luni de viață, după care sunt mutați într-o zonă densă de bambus. Un pui rămâne cu mama sa timp de doi-trei ani înainte de a deveni independent.

Aproximativ 50% dintre nașterile de panda au ca rezultat gemeni, dar în sălbăticie, de obicei, doar un pui supraviețuiește. În instalațiile de creștere în captivitate, îngrijitorii joacă adesea un joc de „schimb de pui” cu mamele de gemeni, îngrijind un pui în timp ce celălalt este îngrijit de mamă. Femela este apoi distrasă, permițând schimbul de pui.

Sunt urșii panda buni cățărători?

Da! „Tinerilor” panda le place să se odihnească în copaci și sunt cățărători extrem de pricepuți, în timp ce adulții au tendința de a sta pe pământ. În sălbăticie, această strategie de supraviețuire ajută puiul să fie în siguranță față de prădători precum șacalii și leoparzii de zăpadă, în timp ce mama sa se hrănește în pădure.

Se înrudesc ai noștrii „pandașii”cu specia de panda roșu?

Nu în mod apropiat. Panda roșu face parte dintr-o familie proprie, Ailuridae, alături de sconcși (Mephitidae), ratoni (Procyonidae) și mustelide (Mustelidae). Cu toate acestea, are un comportament similar, mâncând predominant bambus. Nu este surprinzător faptul că panda uriaș este animalul național al Chinei