Din cuprinsul articolului
”Animaluțele și puiul de om! Multe femei însărcinate sunt presate de cei dragi să renunțe la animalele de companie ca nu cumva să aibă de suferit atât ele însele, cât și bebelușii lor.Psihologii ne oferă motive bine întemeiate să cumpărăm un animal micuților noștrii, dar unii păriți se sperie și abandonează cățeii ori pisicile atunci când se nasc micuții lor.Medicul veterinar Cristina Grozea, de la Cabinetul Crazy-Vet a povestit pentru cititorii Animal Zoo momentul în care animăluțele din casă fac cunoștință cu bebelușul ei.”Momentul în care aflii că eşti însărcinată este magic. Că orice viitoare mama grijulie am început cu liste şi griji în ceea ce priveşte venirea pe lume a puiului de om.Primul pas au fost investigaţiile medicale, pentru a fi sigură că at eu că viitoare mămică , cât şi bebe suntem bine.Următorul pas, informarea familiei, prietenilor, vecinilor, eventual un benner pus pe Casă Poporului, pentru că fericirea era enormă. Dar cu toate acestea, erau 2 fiinţe în viaţă noastră care nu înţelegeau exact ce se întâmplă. Un căţel de talie mare, gelos din fire în vârstă de 10 ani şi un motan indiferent cu ce se întâmplă în jurul lui at timp cât nu îl priveşte direct pe el în vârstă de 7 ani.Nu ştiu cât au înţeles ei că în 9 luni va apărea puiul de om, dar pot să va spun că ceva tot au simţit. Înainte să aflu de sarcina, motanul indiferent a început să fie mai afectos şi să mă caute prin casă pentru a stă lângă mine şi mai ales pe burtă mea. Dormitul covrig pe abdomenul meu a fost făcut până în ziua când el încerca să se aşeze comod, iar de pe cealaltă parte cineva i-a răspuns. Un pic panicat din acel moment s-a aşezat cu grijă pe picioare a evitat abdomenul. Câinele în schimb îmi caută atenţia, caută să stea cât mai mult lângă mine sau să doarmă cu capul lângă burtă mea. I-am lăsat pentru a se obişnui cu ideea.Fiind medic veterinar pe lângă viitoare mama am avut grijă să fie deparazitaţi intern şi extern mult mai exact decât înainte. Inadoririle de curăţare a litierei, periatul şi spălatul lor i-au revenit soţului.În cabinetul medical veterinar foloseam mănuşi de unică folosinţă la fiecare consult şi am fost mult mai precaută în cazul animalelor speriate sau agresive, pentru a nu fi muşcată sau zgâriată. Igienă mâinilor oricum o făceam foarte intens şi înainte.O altă protecţie suplimentară a fost hrană. Teamă cea mai mare fiind infestarea cu toxoplasmoză şi toxocara pe perioada sarcinii, infestarea fiind posibilă şi din hrană proteică ne preparată corespunzător termic.Dar aceste temeri nu m-au făcut să îmi abandonez slujba şi animăluţele de companie. Doar am luat măsuri suplimentare.Cu mult înainte de venirea puiului de om pe lume, am amenajat camera, a fost montat pătuţul fără lenjerie, masă de înfăşat, pentru a avea timp câinele şi motanul să se obişnuiască cu viitoarele schimbări din viaţă lor. Pentru început motanul a considerat pătuţul că fiind a lui, făcându-şi somnul de prânz în el. Treptat am început să le limităm accesul în camera mai ales în pat, dar într-un mod uşor pentru a nu se simţi excluşi şi a nu fi geloşi pe copil.După încheierea celor 9 luni a venit şi momentul în care puiul de om să facă cunoştinţă cu animăluţele din casă. Când am venit de la spital primul care m-a întâmpinat foarte curios a fost câinele. Copilul îl ţinea soţul pentru că eu să îl mângâi înţes că la orice venire acasă, apoi uşor l-am lăsat să îi miroasă picioarele şi să îl cunoască. Motanul în schimb a fost mai panicat. S-a uitat în căruţ i s-a părut ceva ciudat şi din acel moment nu a mai stat în aceeaşi camera cu copilul. Era foarte speriat de acea mică gâgâlice şi de sunetele pe care le făcea. În schimb căţelul ne anunţă de fiecare dată când copilul scâncea sau plângea la el în camera şi nu se lasă până nu te duceai să verifici puiul de om. Când au început plimbările afară, câinele mergea protector pe lângă căruţ şi se aşeza între copil şi alte animale sau alţi oameni care veneau să îl cunoască.Am încercat să nu modificăm programul câinelui de ieşit la plimbare sau acordarea atenţiei faţă de ei în limita timpului disponibil. După aproximativ o luna de zile motanul a început să intre în contact cu copilul ne mai fiind atât de reticent.”Sursă foto: favim.comANIMAL ZOO VĂ RECOMANDĂ:
