Apreciata pentru frumusetea ei aristocrata, dar si pentru firea calma, blanda si calculata, pisica persana este perfecta pentru viata de apartament. Sociabila, pasnica si afectuoasa, ea manifesta un atasament deosebit fata de stapan. Se intelege perfect cu copiii si cu cainii. Miauna discret si destul de rar.Persana ramane de aproape un secol cea mai populara rasa de pisici. In jurul anului 1850, diplomatii care calatoreau in jurul lumii au inceput sa aduca familiilor lor, aflate in Anglia si in Europa Continentala, cateva exemplare de pisici cu par lung, din Orientul Mijlociu. Acestea primeau in general nume care reflecta tara de origine, precum persana, pentru cele din Persia (actualul Iran).Caracterul si comportamentul pisicii difera de la felina la felina, insa de regula pisicile persane nu creeaza neplaceri stapanilor sai. Aceste feline dau dovada de o inteligenta si un spirit comunicativ aparte. Compatibilitatea cu alte pisici este medie. Nu sunt agitate din fire, sufocante, ci mai degraba precaute in relatiile cu oamenii. Nu sunt curioase precum alte rase. Bine educate, in special motanii, devin o companie placuta.
Inselatoare prin aspectul dat de blana, sub aceasta se ascunde un corp solid, cu pieptul lat si cu umeri masivi, pisicile au un cap rotund, masiv si proportional cu marimea corpului. Urechile sunt mici triunghiulare, usor curbate si nu ies prea mult din conturul rotunjit al capului. Fata este scurta si lata, cu un nas carn. Pielea de pe nas trebuie sa fie complet formata, iar marginea de sus a nasului nu trebuie sa depaseasca marginea de jos a ochilor. Barbia este puternica, iar botul este plin. Ochii sunt mari si rotunzi, de culoarea briliantului. Picioarele sunt scurte, groase si puternice, cu labe mari si rotunde. Coada este scurta si stufoasa.Blana pisicii persane este deasa, stufoasa si cu fire lungi, fiind alcatuita din doua straturi: stratul de „sub-par”, care este foarte des, determina stratul de par superior sa stea „infoiat”, in special in zona gatului, ca un guler, continuat pe piept si intre picioarele din fata. Intretinerea blanii necesita timp, perierea ei trebuie facuta zilnic cel putin 15 minute si se face in sens invers cresterii firelor de par – cu ajutorul unor perii speciale si piepteni care au capetele rotunjite. Pisica pur si simplu nu e in stare sa faca fata singura la ingrijirea blanii sale lungi si bogate. Trebuie obisnuita cu pieptanatul incepand de la varsta 2-3 saptamani, procesul de naparlire fiind foarte indelungat.Imbaierea persanei este necesara o data pe saptamana si este bine sa obisnuim pisica cu uscatorul de par, pentru al putea folosi. Dupa baie ea trebuie sa stea intr-o incapere incalzita si fara curenti de aer. Pe blana umeda se poate aplica pudra pentru pieptanare care absoarbe umezeala si face blana mai lucioasa si matasoasa.Urechile si ochii pisicii persane, de asemenea, necesita o ingrijire permanenta. Daca ochii pisicii incep sa lacrimeze sau intervin probleme cu urechile, cel mai indicat este sa ne adresam unui veterinar.
Nefiind o pisica foarte activa, necesita aproximativ 70 kcal/kg/zi. Cat priveste nutritia, regulile sunt aceleasi ca si pentru celelalte rase de pisici. Cu toate acestea, pisicile persane au o pofta mare de mancare, ele fiind predispuse la obezitate. Este foarte important ca aceasta sa aiba o dieta echilibrata. E important de stiut faptul ca persanele au nevoie de iarba, fiind cea mai buna metoda de a scapa de ghemotoacele de par care s-au format in stomac din blana pe care au lins-o pentru a se ingriji, potrivit site-ului animalutul.ro, preluat de Agerpres.O alta anomalie neplacuta, frecventa la pisicile persane, este lacrimarea ochilor. Canalele lacrimale sunt scurte si foarte curbate, incat lacrimile nu curg pe cale naturala. Daca ochii pisicii nu sunt tratati cu grija, pot aparea in jurul lor ulceratii inestetice. In cazuri grave, botul pisicii se deformeaza in asa masura, incat pot aparea deficiente respiratorii. Aproximativ 38-40% dintre pisicile persane sufera de PKD (rinichi polichistic), o boala de natura genetica. Lungimea excesiva a blanii determina la persane o sensibilitate deosebita a pielii, precum si hipersecretii seboreice sau eczeme.Aceste pisici ating maturitatea in jurul varstei de 16-18 luni, iar perioada de pubertate dureaza 4-6 luni. Cu o ingrijire adecvata si o vizita anuala la medicul veterinar, persana poate trai 15 ani, cunoscandu-se situatii in care unele exemplare au depasit 20 de ani, potrivit cfa.org.
