Autor: Matei MistretuLa mijlocul secolului al XIX-lea se credea că s-a gasit explicaţia pentru acest fenomen: lamantinul, un mamifer acvatic, apartenent grupului Sirenia, asemănător unei foci.Încă din vremuri îndepartate, din dorinţa de a-şi controla teama de necunoscut sau de lucrurile pe care nu le înţelege, omul şi-a imaginat manifestări incredibile ale naturii şi chiar şi-a explicat unele apariţii sau iluzii optice atât cât i-au permis cunoştinţele din etapa curentă evoluţiei sale. Fie ele creaturi mitologice, animale de basm sau fiinţe legendare, aceste apariţii îşi au locul atât în istorisirile antice, cât şi în poveştile oamenilor moderni. Astfel, din necesitatea de a cerceta şi confirma aceste mituri şi legende, a aparut o nouă ramură a ştiinţelor naturale: criptozoologia, care se ocupă cu studiul apariţiilor bizare ale creaturilor care, în mod oficial şi ştiinţific, nu există.Una dintre aceste apariţii fascinante este subiectul principal al poveştilor marinăreşti, o creatură prezentă în foarte multe relatări din toate epocile istoriei: sirena.S-a crezut că din cauza timpului îndelungat petrecut pe mare, a oboselii, a refracţiei luminii prin apă, dar şi a descrierilor mitologice cunoscute de aceştia, marinarii vedeau lamantinii (din cauza înotătoarelor laterale şi a cozii formată din membrele posterioare) drept sirene. O problemă a acestei ipoteze este că lamantinul nu trăieşte decât în ape tropicale de mici adâncimi, în timp ce apariţiile sirenelor sunt înregistrate şi în alte zone, chiar şi în mijlocul oceanelor. Verosimilitatea acestei ipoteze este afectată şi de constatarea că apariţia conceptului de sirenă s-a produs în culturi şi mitologii din toată lumea, fără ca aceste civilizaţii să se fi întâlnit vreodată.Se spune că sunt ursitoarele furtunii În manuscrisele antice, prima creatură asemănătoare unei sirene se înregistrează în Mesopotamia. „Ea”, unul din zeii babilonieni, era descris ca fiind jumatate om, cu o coada de peşte în loc de picioare. Se presupune că „Ea” este echivalentul zeului Poseidon (în mitologia greacă) sau Neptun (în panteonul roman).Printre civilizaţiile în care se înregistrează apariţii similare, se numără China, India, Africa, Iran, Peru, ţările slave şi chiar insulele britanice. Sirenele au apărut în folclorul acestor regiuni ca ursitoare ale furtunii, sortind pieirii corăbiile marinarilor, dar şi ca spirite binevoitoare, ajutând oamenii sau vindecând răni. Fără dovezi concrete, aceste apariţii rămân doar legende şi mituri locale.Columb şi Blackbeard erau terifiaţi de ele Mărturiile detaliate ale marinarilor au început să apară în secolul al XVlea. Marele explorator, Cristofor Columb, fost unul dintre oamenii care au atestat existenţa sirenelor. Atât el cât şi Blackbeard (Barbă-Neagră), faimosul pirat englez, au observat aceste apariţii ciudate în vecinătatea insulelor Caraibe. Din jurnalul lui Blackbeard răzbate o teamă cumplită faţă de sirene, piratul având ferma convingere că sirenele au obiceiul de a ispiti bărbaţii din echipaj cu cântecul lor suav, cristalin şi ireal, atrăgându-i către fundul oceanului, pentru a le fura tezaurul de pe corabie.O altă poveste remarcabilă s-a petrecut pe vremea celui de-al doilea Război Mondial în Japonia. Câţiva soldaţi cantonaţi în insulele Kei au observat, atât înotând, cât şi pe mal, creaturi de culoare roz, cu ţepi pe cap şi braţe ca de om. Deşi localnicii au mai confirmat de-a lungul vremii apariţiile acestor fiinţe bizare, oamenii de ştiinţă n-au vrut să creadă în existenţa lor.Unii criptozoologi slavi au emis ipoteza că sirenele sunt fiinţe cu aspect aproape uman şi care au evoluat în paralel cu omul, trăind însă în mediul acvatic. O variantă a acestei ipoteze este că, în urmă cu mii de ani, o ramură a primatelor s-a retras de pe uscat în mare, a evoluat şi apoi a dispărut, aceste „maimuţe marine” putând fi ascendenţii sirenelor şi amfibienilor umanoizi.Frecvenţa redusă a apariţiilor sirenelor în epoca modernă este pusă de cercetători pe seama poluării masive a apelor, a populării intense a teritoriilor care, cu mult timp în urmă, erau complet ferite de contactul cu omul, acestea fiind principalele cauze care au dus la reducerea numărului sau chiar la dispariţia sirenelor şi a altor amfibieni cu aspect uman. Conform mărturiilor studiate de criptozoologi în Rusia, sirenele sunt înzestrate cu raţiune, au capacităţi extrasenzoriale şi pot influenţa omul prin telepatie şi prin hipnoză.Pentru a păstra ordinea cunoscută şi firească a faunelor, autorităţile au mascat de foarte multe ori descoperirile criptozoologilor. Cu toate acestea, există oameni care cred în existenţa sirenelor şi care nu vor înceta niciodată să caute şi să cerceteze. Dat fiind că nu există niciun document care să aducă o dovadă concretă şi fără tăgadă, sirenele rămân, în continuare, enigmele adâncului.
