AVEM UN CĂŢEL ŞI VINE BEBE. CE E DE FĂCUT?
„O să vina barza!” este, fără doar şi poate, una dintre cele mai minunate veşti pe care o poţi oferi sau primi într-o viaţă. Dar pentru noi, iubitorii de animale, situaţia poate prezenta şi câteva provocări. Şi fiindcă la noi în casă barza chiar trebuie să sosească zilele acestea, vă voi povesti despre cum ne-am pregătit – şi aici îl includ pe Bruno, boxerul nostru – pentru acest eveniment. Diana şi Mihai Chiriacescu,Membri ai Clubului Câinilor Utilitari PASUL 1 – Nu vă lăsaţi influenţaţi de cei din jur / prejudecăţiOdată ce marea veste a ajuns la prieteni, rude şi cunoştinţe, veţi primi un milion de sfaturi. Şi, inevitabil, chiar oamenii despre care eraţi siguri că vă simpatizau căţelul vor arunca marea întrebare: „Ce faceţi, daţi câinele?” sau cel puţin „unde îl duceţi în primele luni cât e bebe foarte mic?” pentru că „poate să ia boli de la căţel”. Ei bine, nimic mai greşit. Numeroase studii – cel mai recent fiind publicat anul trecut în Finlanda – au confirmat că un nou născut care trăieşte în aceeaşi casă cu un căţel sau chiar cu o pisică îşi va dezvolta un sistem imunitar mai puternic decât în lipsa animalului de companie. În plus, un bebeluş care creşte alături de un câine îşi va dezvolta dragostea faţă de animale, nu va avea frică de acestea şi va şti pe viitor cum să interacţioneze cu ele. Şi încă ceva deloc de neglijat: un câine îl va ajuta în timp pe cel mic să se dezvolte frumos din punct de vedere emoţional şi al socializării.Ştiu că nu e uşor să depăşim prejudecăţile celor din jur şi uneori chiar ale noastre, dar lucrurile pot fi mult mai simple şi frumoase când reuşim să o facem. PASUL 2 – Pregătiţi lucrurile din timpDa, un bebe este un miracol în viaţă noastră. Dar fără voia lui, toate schimbările din această perioadă pot uşor deveni şi un factor de stres. Ori dacă devin stres pentru noi, vor deveni şi pentru câinele nostru. De aceea vă sfătuiesc să începeţi să pregătiţi lucrurile din timp şi în paşi mici. Poate o să râdeţi, dar ne-am apucat de organizat camera bebeluşului cu câteva luni bune înainte. Apropo, dacă aveţi prejudecăţi că nu trebuie să îi cumpăraţi lui bebe nimic înainte de naştere, noi le-am depăşit deja pe toate de la pasul 1.Sincer, chiar ne-a fost mult mai uşor să o luăm din timp. Iar în felul acesta, Bruno a avut întâi ocazia să se obişnuiască cu toate noile mirosuri de vopsea, tapet etc. Apoi a venit mobila şi din nou, i-am permis să se acomodeze treptat cu noile obiecte, cu noul aranjament. A urmat o barieră pentru copii montată în uşa camerei şi lucru zilnic de şezi-aşteaptă în faţa barierei, permiţându-i să ne vadă în permanenţă, dar să intre în cameră doar atunci când primeşte voie şi i se deschide portiţa barierei. Acum ne va fi mult mai uşor să intrăm la bebe, iar Bruno să ne urmărească din uşă, cuminte, fără ca acest lucru să îi creeze o frustrare. Ca să încheiem cu proiectul, spre final au apărut treptat toate obiectele de decor, covor şi alte mărunţişuri. După câteva ture de mirosit şi răsfăţ pe covor, Bruno a înţeles că avem o nouă cameră, e ok cu asta şi niciunul dintre acele obiecte nu îl mai stresează sau agită. Încă mai lucrăm la a înţelege că pluşurile pentru bebe nu sunt şi pentru Bruno. Dar, hei, nimeni nu-i perfect! PASUL 3 – Interacţiunea începe din burticăDa, da! Cred că pe la 4 luni, poate cel târziu 5, când apar primele mişcări ale viitorului copil în burtică, Bruno a început şi el să îl simtă. Cum pot şti asta? Căţelul nostru energic şi super agitat a devenit foarte cuminte şi protector în jurul burticii.Mai târziu, spre 7-8 luni am început scurtele sesiuni de interacţiune – l-am lăsat să adulmece burtica, ceea ce vă sfătuiesc să faceţi, evident, cu mare grijă şi într-un mod bine controlat. Din tot comportamentul câinelui, nu avem niciun dubiu că îl simte pe bebe şi suntem destul de siguri că îl va recunoaşte atunci când micuţul o să vină acasă de la spital. Reciproca este şi ea valabilă. Copiii aud sunete încă din burtică,deci pot să îl audă pe căţel şi se pot acomoda cu lătratul, gâfâitul şi alte zgomote tipice.Personal, am convingerea că, mai mult, bebe îl simte cumva pe Bruno la un nivel greu de explicat sau de pus în cuvinte, dar veţi constata asta din proprie experienţă.Mult succes burtici şi viitor tătici şi nu vă mai faceţi griji, câinele vostru face parte din familia voastră şi cu puţină pregătire se va înţelege perfect cu viitorul copil. Noi vom reveni curând cu partea a doua: cum îi facem cunoştinţă câinelui cu nou-născutul.
