Virusul este extrem de contagios si se poate transmite prin:
- contact direct (saliva/ secretii oculonazale);
- vase de hranire sau litiere comune;
- prin intermediul persoanelor care intra in contact cu animalele bolnave;
- prin stranut;
Pisicile din adaposturi prezinta un risc mai mare de imbolnavire ca urmare a stresului generat de coabitarea unui numar crescut de animale.Felinele trecute prin boala raman purtatoare cronice de virus existand posibilitatea ca in perioadele de stres ale organismului, perioadele de lactatie sau imunosupresie sa se produca reacutizari.Semnele clinice constau in:
- abatere;
- stari febrile;
- stranut/ tuse;
- secretii oculare abundente mucoase sau muco- purulente;
- conjunctivita.
Semnele de boala pot persista cateva zile sau chiar cateva saptamani in lipsa instituirii unui tratament adecvat. Animalele tinere si nou-nascutii sunt cel mai frecvent afectati intrucat virusul se transmite de la mama la fat.La examinarea oftalmologica se observa conjunctivita bilaterala, secretii oculare mucoase sau muco-purulente si blefarospasm. Infectiile cronice pot determina la nivel ocular aparitia unor complicatii grave in urma carora pacientul isi poate pierde vederea:
- cheratoconjunctivita sicca (“ochi uscat”);
- sechestru cornean;
- perforarea corneei;
- desmetocel.
Tratamentul vizeaza administrarea de antibiotice cu spectru larg pe cale generala, dar si local. In cazul infectiilor acute, antibioterapia este insotita de tratament de sustinere, precum si de terapie cu aerosoli. Pentru formele oculare cu implicare corneana s-a dovedit eficienta aplicarea locala de produse antivirale.In imagine este un motanel de 4 luni care a prezentat secretii oculare recurente si care a fost prezentat la cabinet pentru ca proprietarul a observat ca i s-a “albit “ ochisorul. In urma examinarii oftalmologice s-a pus diagnosticul de: desmetocel secundar herpesvivirozei feline la nivelul ochiului drept.S-a recomandat tratament local cu:
- colir cu cloramfenicol;
- corneregel;
- colir cu vitamine si aminoacizi.
