Din cuprinsul articolului
Boala hematologică de tip malaric care afectează animalele și oamenii este menţionată încă din Antichitate – în Exodul – ca o adevărată „ciumă” a animalelor domestice (bovine, caprine, ovine), prezentă și la cele sălbatice, ea a rămas necunoscută medicilor până la Victor Babeș, care a descoperit și a descris atât cauza bolii, cât și tabloul ei clinic și de laborator.
Boala descoperită de Victor Babeș este considerată o boală infecţioasă emergentă
Babesioza (denumită astfel după numele savantului român Victor Babeș) este o boală hematologică animală și umană de cauză infecţioasă. Din păcate, creșterea marcată în ultimii 20 de ani a răspândirii infecţiei la om și apariţia de specii noi de babesii, care produc forme cu manifestări severe, au făcut ca babesioza să fie considerată în prezent o boală infecţioasă emergentă.
In anul 1957 s-a dovedit ca boala se transmite de la animale la om
Victor Babeș a izolat în 1888 un protozoar (denumit ulterior Babesia bigemina) de la bovine cu hemoglobinurie febrilă din România, descriind și incluziile din eritrocite determinate de prezenţa parazitului în interiorul acestor celule.
În 1893, Theobald Smith și Fred Kilbourne au identificat și ei parazitul (numindu-l Pyrosoma, denumire care nu s-a păstrat), descoperind o căpușă (din familia Ixodidae) drept vector al acestei boli la bovinele din Texas (SUA), de unde provine și o altă denumire, „Febra vacilor din Texas”. A fost considerată o boală exclusiv animală până în 1957, când un fermier sârb a contractat-o de la vacile sale, el fiind și splenectomizat.
În acest caz, boala a avut evoluţie fatală. De atunci, babesioza a fost recunoscută drept o afecţiune umană de tip malaric, cu potenţial letal, răspândită în mai toate părţile globului, cu precădere în America de Nord și Europa, în anumite zone (șapte state din SUA) în stare endemică. Perioada de incubaţie după înţepătura de căpușă este de una–șase săptămâni.
Babesioza umană
Frecvenţa babesiozei umane este apreciată ca fiind în creștere în ultimul deceniu, îndeosebi în zonele endemice, ea fiind considerată a doua cea mai frecventă zoonoză transmisă la om după tripanosomiază.
În România, babesioza animală este bine cunoscută medicilor veterinari, ea afectând tot mai frecvent și animalele de companie.
Însă babesioza umană este puţin sau deloc cunoscută în medicina umană practică. Manifestările clinice ale babesiozei umane, care afectează pacienţi de toate vârstele, constau în astenie și inapetenţă progresivă, cefalee, stare febrilă cu temperaturi de până la 40oC, semne generale de tip pseudogripal, paloare, subicter, urină de culoare brun-roșcată, splenomegalie și hepatomegalie moderate.
Pentru majoritatea pacienţilor, ei având imunitatea și splina funcţionale, boala este autolimitată și nu necesită tratament, dar acești pacienţi pot rămâne purtători ai parazitului. Tratamentul se face cu o combinaţie standard de chinină și clindamicină oral (650 mg x 3/zi și, respectiv, 600 mg x 3/zi), administrate, la nevoie, intravenos. Recent, se folosesc combinaţii azitromicină + chinină, atovaquon în monoterapie, atovaquon + clindamicină, azitromicină + atovaquon, aceasta din urmă fiind cea mai recomandată în prezent. Tratamentul durează, în medie, șapte–zece zile, uneori și șase săptămâni, și trebuie monitorizat prin controlul repetat al parazitemiei, în funcţie și de statusul imun al pacientului, pentru a se obţine sterilizarea gazdei și, astfel, evitarea recăderilor sau/și a stării de purtător cronic cu risc epidemiogen. Persoanele asimptomatice, cu serologie pozitivă pentru babesia, dar fără incluzii decelabile și cu PCR negativ, nu vor fi tratate.
Babesioza animală
Babesioza este o boală parazitară cauzată de infecția cu Babesia, care la animale, poate să fie transmisă prin mușcătura de căpușă. Boala este, deseori, fatală.
Perioada medie de incubație a Babesiozei este de aproximativ două săptămâni, însă simptomele pot să ramănâ ușoare și unele cazuri să rămână nediagnosticate timp de câteva săptămâni.
Câinii sunt afectați de Babesioză indiferent de sex, vârsta sau rasa, iar riscul este reprezentat de expunerea la medii contaminate cu căpușe și o deparazitare externă defectuasă.
In ultimii ani, Babesioza a încetat să mai fie o boală sezonieră, iar cazurile sunt întâlnite în toate anotimpurile, de aceea, deparazitarea externă a câinilor nu trebuie întreruptă.
Tipuri de Babesie la câini
- Babesia canis – piroplasma mare
- Babesia canis canis – raportata un Statele Unite, Africa, Asia si Australia
- Babesia canis vogeli – cea mai periculoasa. Se gaseste in AfricaBabesia canis rossi – intalnita in Europa
- Babesia gibnosi – piroplasma mica, intalnita in toata lumea
- Babesia conradae – piroplasma mica, intalnita doar in California
Simptomele Babesiozei la câini
Piroplasma infectează celulele roșii din sângele câinelui cauzând anemie hemolitică, în care celulele roșii din sânge sunt distruse, excesul de hemoglobina este eliberat, iar acesta poate cauza icter.
Organismul câinelui infectat va lupta pentru a produce mai multe celule roșii, pentru a le înlocui pe cele pierdute, însă în cazul în care nu poate produce suficient, atunci va interveni anemia.
Simptomele clinice ale Babesiozei
- lipsa de energie
- lipsa poftei de mancare
- pierdere in greutate
- febra
- umflarea abdomenului
- culoare neobisnuita a urinei
- culoare neobisnuita a scaunului
- gingiile de culoare galbena
Pentru a face diagnosticarea, medicul veterinar îi va face un examen fizic complet, inclusiv o analiză de urina și teste de sânge, care sunt elementare în diagnosticarea acestei boli grave.
Tratamentul Babesiozei
Un câine bolnav de Babesioză, în special dacă are nevoie de transfuzii de sânge, sau perfuzii, trebuie internat și monitorizat în permanență.
Există metode de tratament care s-au dovedit eficiente în suprimarea simptomelor, cu toate acestea, infecțiile cu Babesia sunt persistente și, chiar și după recuparare, câinele trebuie ținut sub observație și repetate regulat testele de sânge. Este un proces lung și anevoios, care nu are întotdeauna succes, mai ales dacă boala este într-un stadiu avansat.
Câinelui îi va fi administrat unul dintre agenții anti-infecțioși, în funcție de specia de Babesia care a cauzat infecția. Aceste medicamente se administrează intravenos și, de obicei, în doze repetate la un interval de timp.
Care sunt șansele unui câine diagnosticat cu Babesioză?
Pronosticul pentru un câine diagnosticat cu babesioză este rezervat. De multe ori, efectele bolii asupra organismului sunt devastatoare și, deși a primit tratament de susținere, animalul nu se mai poate recupera.
In plus, stăpânii trebuie sa fie conștienți de faptul ca un câine care a supraviețuit bolii, poate sa sufere o recidivă în viitor. De asemenea, câinii care s-au recuperat, nu trebuie sa fie donatori de sânge, deoarece exista riscul ca beneficiarii să dezvolte boala.
Cum prevenim Babesioza?
Prevenirea babesiozei reprezintă, în primul rând, prevenirea infestării cu căpușe. În prezent, nu există niciun vaccin care să împiedice îmbolnăvirea, de aceea, singura metoda eficientă este prevenția.
In cazul în care câinele petrece timp în zone în care este probabil să existe căpușe – grădini, păduri, locuri cu multă iarbă – atunci o deparazitare externă riguroasă, poate să fie cheia.
Verifica zilnic corpul cainelui pentru a identifica posibilele capuse si pentru a le elimina in conditii de siguranta. O capusa trebuie sa fie atasata de animalul de companie, pentru a-l infecta cu Babesia, deci, daca respectam regulile de deparazitare, putem evita boala.
1. Babeș V. Sur l’hemoglobinurie bacterienne du boeuf. Comptes Rendus de l’Academie des Sciences. 1888; 107:692–94
2. Hunfeld K. – P. et al. Babesiosis: Recent insights into an ancient disease. International Journal for Parasitology 38 (2008):1219–37
3. Vannier E. and Krause P. J. Update on babesiosis. Interdisciplinary Perspectives on Infectious Diseases 2009, doi:10.1155/2009/984568
4. Brennan M. B., et al. Transmission of Babesia microti parasites by solid organ transplantation. Emerging Infectious Diseases 2016, 22, (11):1869
5. Fang D.C., McCullough J. Transfusion-transmitted Babesia microti. Transfus Med Rev (2016), http://dx.doi.org/10.1016/j.tmrv.2016.04.002
6. Matthew S. Simon et al. Cost-Effectiveness of Blood Donor Screening for Babesia microti in endemic regions of the United States. Transfusion. 2014; 54(302):889–99
7. Ord R.L. Human Babesiosis: Pathogens, Prevalence, Diagnosis and Treatment. Curr Clin Microbiol Rep. 2015; 2(4):173–81
8. Bade N.A. and Yared J.A. Unexpected babesiosis in a patient with worsening anemia after allogeneic hematopoietic stem cell transplantation. BLOOD 2016, 128, (7):1019
9. Pawełczyk A. et al. Seroprevalence of six pathogens transmitted by the Ixodes Ricinus ticks in asymptomatic individuals with HIV infection and in blood donors. 2019, 9:2117
10. Hildebrandt, A., et al. Human babesiosis in Europe: what clinicians need to know. Infection 2013. 41:1057–72
