Caii și câinii în cultura vikingilor! Răboinicii erau incinerați alături de animalele de companie

O analiză indică faptul că vikingii au călătorit din Scandinavia în Anglia împreună cu animalele lor de companie. Un cimitir al vikingilor din Marea Britanie adăpostește pe lângă rămășițele războinicilor și animalele care i-au însoțit în călătorie.

Vikingii au navigat spre vestul Angliei în urmă cu aproximativ un mileniu. Și-au adus cu ei animalele de companie pe care le-au și incinerat împreună cu trupurile oamenilor înainte ca acestea să fie îngropate.

Rămășițele umane și animale au fost descoperite într-un cimitir unic din centrul Marii Britanii, despre care se afirma că ar conține rămășițele luptatorilor norvegieni care s-au aventurat în vest, în secolul IX. 

Vikingii au călătorit alături de animalele lor în drum spre Anglia

Analiza a scos la suprafață faptul că movilele funerare nu conțineau doar rămășițe umane, ci și pe cele ale unor animale, care i-au însoțit pe războinici în lunga lor călătorie.

Cu totate că analiza chimică a oaselor arse este o procedură specifică științei moderne, rămășițele de la Health Wood au produs un set interesant de rezultate. Cercetătorii au studiat izotopii de stronțiu. Aceștia sunt variații chimice care pot indica locul în care a locuit o persoană sau un animal.

Concluziile studiului au constatat că subiecții, trei animale și un adult nu s-au născut și nici nu au crescut în Anglia.

Valorile lor de stronțiu erau mult mai apropiate de cele găsite în peninsula Scandinavă. Acest lucru indică faptul că războinicii vikingi au navigat spre vest alături de animalele lor. „Aceste rezultate oferă prima și unica dovadă a migrației de la sfârșitul secolului al IX-lea atât a oamenilor cât și a animalelor lor, inclusiv a cailor și a câinilor, peste Marea Nordului, din Scandinavia până în inima Angliei”.

Caii și câinii aveau o semnificație specială pentru vikingi

Rămășițele incinerate de animale și de oameni au fost găsite îngropate împreună, sugerând că creaturile aveau o semnificație specială și că au fost arse pe același rug funerar ca și oamenii, a declarat pentru BBC News cercetătorul doctorand Tessi Löffelmann, de la Universitatea Durham și Vrije Universiteit Brussels.

„Erau tratate mai degrabă ca animale de companie decât doar în scopuri economice”, a spus ea.  „Mi se pare foarte emoționant și sugerează că subestimăm cât de importante erau animalele pentru vikingi”. Caii și câinii ar fi călătorit cu bărci lungi vikinge prin Marea Nordului, o călătorie care putea dura câteva săptămâni.

„Caii de atunci erau mai mici decât sunt caii de acum, ceea ce ar fi putut face călătoria un pic mai confortabilă, dar probabil că era totuși umedă și inconfortabilă”, a spus dna Löffelmann. Profesorul Julian Richards, de la Universitatea din York, care a co-dirijat săpăturile, a declarat: „Tapiseria de la Bayeux înfățișează cavaleria normandă debarcând cai din flota lor, dar aceasta este prima demonstrație științifică a faptului că războinicii vikingi transportau cai în Anglia cu 200 de ani mai devreme”.

Animalele au provenit din peninsula Scandinavă

Mitologia nordică și sagas din secolul al XIII-lea arată că animalele au jucat un rol important în viața vikingilor.

Cercetătorii au găsit, de asemenea, un os de porc în pădurea Heath Wood, singurul loc de incinerație scandinav de mari dimensiuni din Marea Britanie, dar este posibil ca acesta să fi fost un simbol sau o parte a unui joc adus din Scandinavia, mai degrabă decât un animal viu. Aceștia au descoperit că animalele au venit din Scandinavia analizând stronțiul din oasele lor.

Acest element se găsește în mod natural în roci, sol și apă, înainte de a ajunge în plante – și, atunci când acestea sunt mâncate, în oase și dinți. Arheologul Cat Jarman, care a lucrat la Heath Wood, dar care nu a fost implicat în cercetare, a declarat că utilizarea acestei tehnici pe oasele incinerate este „foarte interesantă”, deoarece multe dintre înmormântările vikinge foloseau incinerarea.”A deschis o cale cu totul nouă de dovezi”, a spus ea. Descoperirile sunt publicate în revista științifică Plos One, potrivit bbc.com.