Câinii și liliecii ar fi putut coexista cu dinozaurii. Studiul care confirmă acest lucru

S-a demonstrat că primatele, din care au evoluat oamenii, iepurii, câinii și pisicile au evoluat chiar înainte de extincția în masă, deci au coexistat cu dinozaurii.

Oamenii de știință au petrecut mult timp dezbătând dacă oamenii timpurii ar fi putut fi prezenți înainte ca dinozaurii nonavieni să dispară, dar un nou studiu publicat pe 27 iunie ar putea finaliza dezbaterea.

Mamiferele plancentare au coexistat cu dinozaurii

Cercetarea publicată în revista academică Current Biology, a folosit analiza statistică a fosilelor pentru a determina dacă mamiferele placentare au trăit înainte de dispariția dinozaurilor. Fosilele mamiferelor placentare au fost găsite în roci care datează de mai puțin de 66 de milioane de ani, după momentul în care un asteroid a lovit Pământul provocând extincții în masă.

Pe această bază, cercetătorii cred că un grup de mamifere placentare a evoluat după extincția în masă. Cu toate acestea, au fost descoperite unele fosile care datează dinainte de evenimentul asteroidului, ceea ce sugerează că mamiferele placentare au coexistat cu dinozaurii și s-au diversificat, supraviețuind și evoluând după asteroid.

S-a demonstrat că primatele, din care au evoluat oamenii, iepurii, câinii și pisicile au evoluat chiar înainte de extincția în masă, ceea ce înseamnă că strămoșii oamenilor au coexistat cu dinozaurii. După ce au supraviețuit impactului cu asteroidul, mamiferele placentare s-au răspândit și au evoluat, ceea ce ar fi putut fi stimulat de pierderea concurenței din partea dinozaurilor.

Când au evoluat mamiferele placentare

„Am adunat mii de fosile de mamifere placentare și am putut vedea modelele de apariție și dispariție ale diferitelor grupuri. Pe baza acestora, am putut estima când au evoluat mamiferele placentare”, a declarat cercetătoarea Emily Carlisle, de la Școala de Științe ale Pământului a Universității din Bristol, într-un comunicat al universității.

„Modelul pe care l-am folosit estimează vârstele de origine pe baza momentului în care liniile genealogice apar pentru prima dată în arhiva fosilă și a modelului de diversitate a speciilor de-a lungul timpului pentru linia genealogică respectivă.

De asemenea, acesta poate estima vârstele de extincție pe baza ultimelor apariții, atunci când grupul a dispărut”, a declarat cercetătorul Daniele Silvestro, de la Universitatea din Fribourg.

„Prin examinarea atât a originilor, cât și a extincțiilor, putem vedea mai clar impactul unor evenimente precum extincția în masă K-Pg sau maximul termic din Paleocen-Eocen (PETM)”, a declarat cercetătorul Phil Donoghue, de la Universitatea din Bristol, citat de jpost.com.