Autor: Roxana RosetiOamenii de ştiinţă cred că „strămoşii” cămilei au trăit în America de Nord, cu peste 40 de milioane de ani în urmă, de unde au migrat în regiunile deşertice din nordul Africii şi din Asia (pe atunci, continentele erau unite).Însă, domesticirea cămilelor a reuşit mult mai târziu, acum câteva mii de ani, când comercianţii de tămâie au început să le antreneze pentru drumurile lungi prin deşerturile Arabiei. Cu timpul, între oamenii din deşert şi cămile s-a stabilit o puternică legătură, care a dat naştere unor numeroase tradiţii şi obiceiuri. De asemenea, camila a asigurat, până în prima jumătate a secolului 20, toate nevoile de transport, lapte, carne, lână şi piele pentru acei oameni. Astăzi, odată cu civilizarea zonelor deşertice, „cocoşata” începe să aibă un rol mai mult turistic. Există totuşi regiuni din Africa şi din Asia în care cămilele încă mai transportă oameni şi marfă, trag pluguri, pun în mişcare mori etc.Comportament greu de prevăzutCele mai cunoscute camile sunt dromaderul (Camelus dromedarius) sau cămila arabă şi cămila cu două cocoaşe şi picioare scurte (Camelus bactrianus). Cămilele au părul şi pielea în aproape toate nuanţele de maro, de la crem până la brun. Se spune despre camile că au un comportament greu de prevăzut, că se enervează uşor şi că sunt încăpăţânate. Şi că atunci când le deranjează ceva, scuipă şi lovesc. În realitate, ele sunt animale blânde, răbdătoare şi inteligente.Este adevărat că scot gemete şi zbierete atunci când sunt încărcate şi trebuie să se ridice în picioare. Dar asta nu înseamnă că se opun muncii, ci că acestea sunt sunete care însoţesc efortul fizic.
