Caporalul Wojtek, ursul care cara proiectile pentru armata poloneza, comemorat si astazi!

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Caporalul Wojtek era cel mai important soldat dintr-o unitate poloneza care luptat alaturi de Aliati. Era, de asemenea, si cel mai neobisnuit soldat care a ajuns pe front. Pentru ca Wojtek era de fapt… un urs brun. Intre timp, ursul Wojtek a devenit celebru si este comemorat si astazi, la aproape sapte decenii dupa terminarea razboiului, scrie historia.ro, preluand un articol din Der Spiegel.

Potrivit sursei mentionate anterior, povestea este relatata astfel: la mijlocul lunii februarie 1944, soldatul britanic Archibald Brown se afla in portul din Napoli si fusese insarcinat cu inregistrarea unei unitati de soldati polonezi care tocmai sosise de la Alexandria. Unitatea respectiva urma sa se alature soldatilor britanici in lupta impotriva nemtilor si italienilor.

Brown a povestit intr-un interviu ce i s-a luat dupa razboi ca in acea zi a vorbit cu toti soldatii din respectiva unitate prezenti in port, dar uitandu-se pe lista a observat ca lipsea cineva – Caporalul Wojtek. Atunci, Brown i-a intrebat pe ceilalti soldati unde e Wojtek; amuzat, un colonel i-a raspuns ca Wojtek nu intelege decat persana si poloneza, iar apoi l-a condus pe Brown catre o cusca mare in care se afla un urs brun adult. Era Caporalul Wojtek, cel mai faimos si iubit membru al unitatii!

Armata poloneza adoptase acest neobisnuit membru cu doi ani inainte. Cariera militara a lui Wojtek a inceput in 1942, in Muntii Alborz din Nordul Iranului. Potrivit povestilor, un baietel din provincia Hamadan a gasit un pui de urs orfan si l-a luat acasa. La scurt timp dupa aceea, l-ar fi dat la schimb, unor soldati polonezi, pe cateva conserve cu mancare.Puiul de urs a devenit animalul de companie al soldatilor, iar in schimbul atentiei pe care o primea, ursul – care s-a obisnuit repede cu oamenii – le ridica in fiecare zi moralul. Wojciech Narebski, un veteran de razboi polonez, isi aminteste ca era intotdeauna o placere atunci cand soldatii, foarte obositi, se intorceau in tabara si erau intampinati de puiul de urs. Pentru soldatii polonezi care, pana in 1941, suferisera in lagarele sovietice si acum se aflau departe de familie si prieteni, micul pui de urs era singura bucurie.Pentru ca nu stiau mai nimic despre cum trebuie sa se poarte cu un urs, soldatii l-au tratat ca si cum ar fi fost unul de-ai lor. „Era exact ca un câine”, isi aminteste Augustyn Karolewski. „Bea bere ca oricare dintre noi si ii placeau si tigarile, pe care le inghitea pur si simplu”, a povestit Karolewski.In 1944, soldatii polonezi si-au dat seama ca vor trebui sa se desparta de noul lor tovaras. In aprilie, ei urmau sa se imbarce pe o nava care sa-i duca din Egipt la Napoli, unde trebuiau sa se alature campaniei Aliate din Italia, iar autoritatile din port au refuzat imbarcarea unui animal salbatic pe nava, sustinand ca doar soldatii pot calatori. Asa ca, soldatii polonezi au improvizat. Au obtinut rapid o autorizatie de la Biroul militar din Cairo si l-au transformat pe tanarul urs in soldat. I-au dat numele de Wojtek – „cel caruia ii place razboiul” sau „razboinic zambitor” – in poloneza, si l-au facut caporal.Cand Wojtek a ajuns la Napoli, Archibald Brown a crezut ca e vorba de o gluma. Dar soldatul-urs era, legal, soldat in armata poloneza, si chiar unul foarte important, datorita sprijinului moral pe care-l oferea camarazilor sai!Wojtek nu mai era, la acel moment, un pui de urs; era deja adult si avea aproximativ 220 de kilogame. Si pentru ca Wojtek trebuia sa fie de folos cumva unitatii, soldatii l-au invatat sa care lazi. Un veteran de razboi britanic avea sa-si aduca aminte ulterior cat de uimit a fost in momentul in care a vazut trecand pe langa el un urs care cara lazi cu obuze.Adevarata sau nu, povestea lui Wojtek si a sprijinului pe care l-a acordat camarazilor sai l-a transformat intr-o legenda. Cu aprobarea Statului Major Polonez, emblema unitatii respective a fost schimbata pentru a reprezenta un urs carand un imens proiectil de artilerie.Dupa ce razboiul s-a terminat, Wojtek si-a insotit tovarasii in Scotia. Odata inceputa demobilizarea armatei poloneze, s-a pus problema mutarii ursului. Unde trebuia el sa traiasca: in Iran sau Polonia? Sau era mai bine sa ramana in Scotia?”Autoritatile comuniste din Polonia doreau sa-l duca la gradina zoologica din Polonia”, a relatat Narebski, „dar colegii mei care voiau sa ramana in Scotia nu au fost de acord”. Astfel, acest erou de razboi a scapat de dictatura comunista si a mers la gradina zoologica din Edinburgh. Acolo, a devenit una din principalele atractii, si multi veterani de razboi au venit sa-l viziteze. Augustyn Karolewski si-a vizitat fostul camarad de mai multe ori si a descoperit ca acesta inca recunostea limba polona. „Imediat cum ii spuneam numele, se aseza in fund si dadea din cap parca pentru a cere o tigara”, a mai povestit Karolewski.Neobisnuitul urs a murit in 1963. El a devenit un simbol al solidaritatii dintre Polonia si Scotia, iar oamenii isi aduc si azi aminte de el. In martie 2009, Parlamentul Scotian chiar a organizat un eveniment in onoarea acestui urs. Exista mai multe placi comemorative si statui ale sale in diverse muzee, iar Memorialul Wojtek doreste sa obtina autorizatia pentru a ridica in inima orasului scotian o statuie a faimosului urs.