Ce este pedigree-ul? La ce ajută?

Ce este pedigree-ul? Numeroasele solicitări de pui „de rasă, dar fără pedigree” pe care le întâlnesc adesea în ziare sau pe internet ne fac să constatăm cu uimire că, încă, majoritatea românilor le ignoră cel puțin parțial importanța acestui act de origine.

Aceasta este pentru cei care au depășit stadiul în care considerau că pedigree-ul nu este altceva decât acea marcă de hrană canină prezentată adesea în reclamele TV sau care nu făceau nicio distincție între actul de origine și carnetul de sănătate!

Ce este pedigree-ul?

Pedigree-ul, pe lângă faptul că reprezintă unica dovadă că animalul aparține unei anumite rase, este actul care atestă genealogia acestuia și oferă, astfel, celui interesat informații prețioase despre bagajul genetic al pisicii.

Așadar, dincolo de o succesiune de nume pompoase, așa cum i se poate părea unui neinițiat hârtia cu pricina, studierea acestui act poate scoate la iveală informații privind proveniența părinților.

Faptul că liniile de sânge din care provin sunt lipsite de tarele specifice rasei respective, pe ce fenotipuri s-au făcut consangvinizări și cum au fost certificate în expoziții calitatea lor, culorile ce se pot obține prin anumite împerecheri etc.

Pentru a ști să citim informațiile pe care ni le oferă un pedigree. Este necesar, în primul rând, să cunoaștem modul în care sunt „botezate” pisicile. Un astfel de act poate conține și nume comune precum Mimi, Sasha, Pufi.

În cazul în care exemplarul nu s-a născut într-o crescătorie. Sau nume precum Metelitsa’s Angel-Lisa of Blue Poem, care pot părea unora nejustificat de sofisticate.

Ce informații ne oferă un astfel de nume?

Ce informații ne oferă un astfel de nume? Prima sa parte (afixul), Metelitsa, reprezintă numele crescătoriei în care s-a născut pisica, proveniența sa. Angel-Lisa este numele primit de pisicuță. Iar sufixul care urmează cuvântului „of” reprezintă numele crescătoriei care a cumpărat-o, cea în care ea trăiește acum.

Aceste reguli, valabile în cadrul unor organizații precum CFA, WCF, nu sunt valabile și în cadrul cluburilor înscrise la FIFe (Federatia Internationala Felina), unde pisicilor nu li se mai adaugă la nume și acela al crescătoriei „adoptive”.

În funcție de pretenția crescătorului la înregistrarea numelui de crescătorie. Numele puilor pot purta ca sufix pe acela al crescătoriei din care provin (exemplu: Violetta Della Primavera – Della Primavera fiind numele de crescătorie).

Astfel, un nume precum Blue Poem’s Indy dezvăluie faptul că pisoiul pe nume Indy s-a născut în crescătoria Blue Poem. Dar nașterea lui a fost înregistrată într-un club FIFe. Chiar dacă ar fi fost cumpărat de o altă crescătorie, nu i s-ar mai adăuga sufixul „of…”.

Cu toate acestea, în pedigree-uri pot fi întâlnite adesea nume de pisici provenite din cluburi aparținând mai multor organizații. Deoarece numele cu care pisica este înregistrată nu poate fi schimbat prin transferul ei de la o organizație la alta.

Solicitarea de informații suplimentare, precum existența testelor privind bolile genetice specifice rasei

Cum spuneam, cunoscând după numele fiecărei pisici care este crescătoria din care ea provine. Internetul ne facilitează astăzi posibilitatea de comunicare cu crescătorii.

Solicitarea de informații suplimentare. Precum existența testelor privind bolile genetice specifice rasei (cluburile cu prestigiu impun chiar, prin Regulamentul de Crestere.

Obligativitatea efectuării acestor testări pentru pisicile folosite la reproducție). Studierea evoluției produsilor anteriori ai pisicilor prezente în pedigree, a exemplarelor pe care s-au făcut consangvinizări.

Pentru un cunoscător, departe de a fi o dovadă de snobism, obținerea unui exemplar cu pedigree de excepție nu este altceva decât dovada că își dorește un pisoi sănătos.

Fără boli genetice, un exemplar capabil, la rândul lui, să producă pui cât mai aproape de idealul impus de standard.

Un crescător care își cunoaște interesele petrece doar câteva minute pentru a studia un pisoi și zile întregi studiindu-i pedigree-ul.

Prezența actului de origine nu atestă, automat, calitatea unui exemplar: provenit din linii incerte, fără să aibă o genealogie cu titluri de excepție în palmares. Sau având strămoși necunoscuți pe câteva generații. Este nepotrivit a se compara valoarea acestuia cu a unuia provenit din linii de marcă.

La aceste detalii și nu la altceva se referă un crescător când afirmă că cel puțin o treime din valoarea unui pisoi stă în valoarea pedigree-ului său, deci nu solicitarea de a cumpăra puiul fără actele de origine îl va face pe ignorant să obțină unul mai ieftin, conform eva.ro.