Ce face teama de câini. O femei și-a luat inima în dinți și a adoptat un câine deloc prietenos la prima vedere. Frica de animale îi determină pe unele persoane să ia cele mai ciudate decizii.Ce face teama de câini. Același lucru s-a întâmplat și cu o femeie din Canada, care a fost mușcate de câini de două ori și a dezvoltat o fobie pentru ei. Pentru a-și învinge teama, aceasta a luat o decizie crucială.Teresa Hwang, educatoare de profesie, a mers la un adapost, pentru a vedea daca s-ar putea afla vreodata in ipostaza de stapan al unui caine, notează Bored Panda.Alesese un caine cu care sa interactioneze. Era vorba despre Patches (redenumit apoi Boo), un caine de un an, foarte temator, mai ales in preajma oamenilor. Timid, aproape timorat, acesta nu era destinat adoptiei intr-o familie cu copii, zgomote si multe activitati din motive lesne de inteles, arata Bored Panda, care a stat de vorba cu Theresa.Ce face teama de câini. Initial, Theresa s-a asezat la capatul bancii pe care se afla Boo si ingrijitoarea sa si nu l-a privit deloc, la randul ei de teama.„Cand l-am intalnit prima oara pe Boo, primul lucru pe care l-am observat a fost ca era mai mic decat credeam, din pozele afisate. Am observat si cat de speriat si cat de nervos era”, povesteste femeia.La scurt timp după conversatie cu angajata adapostului, Boo a iesit din spatele acesteia, unde se ascundea, si s-a apropiat de Theresa. Aceasta a intors capul mirata si putin speriata, moment in care Boo i-a dat un pupic pe nas.„Oau, e foarte ciudat, pentru ca nu se apropie de oameni”, a exclamat ingrijitoarea lui Boo.A fost momentul in care Theresa a realizat ca chiar ar putea avea un caine drept animal de companie. L-a considerat un semn, mai cu seama ca in momentul interactiunii,femeia a stimtit ca toate fricile si anxietatile din ultimele saptamani, vizavi de o astfel de intalnire, au disparut, dupa cum avea ea sa povesteasca ulterior.Ce-a urmat? In primele luni, Boo o urmarea prin casa, dar nu se apropia de ea. Nu putea sa manance daca Theresa sau partenerul ei erau de fata. Nu se atingea de jucarii. Mergea doar cu coada intre picioare, statea ghemuit la colturi, tremura cand auzea zgomote precum cel facut de masina de spalat, povesteste Theresa.Cainele a fost dus si la dresaj, dar nu a fost o treaba simpla, pentru ca nu era motivat de mancare, folosita cel mai adesea la astfel de sesiuni. Mai mult, parea ca se teme de mancare, asociind-o cu pedeapsa.După un timp a venit si momentul in care Boo s-a simtit in siguranta. Coada i s-a ridicat, a inceput sa manance „cu martori”, a inceput sa se joace cu mingea. Momentul cand Theresa l-a auzit latrand cu entuziasm a fost unic.”Cu fiecare pas facut de Boo, am plans de fericire, pentru ca invata sa fie catelus din nou, invata sa fie caine”, povesteste Theresa.Cat despre Theresa, si ea s-a schimbat. Nu se mai teme Boo, dar in vecinatatea altor caini nu se simte nici acum foarte confortabil.
