Mulţi aleg înmormântare animăluţului în natură, pe o pajişte sau în pădure. Dar rişti ca lupii, vulpile sau câinii hoinari să-i profaneze mormântul. Sau poţi să-l înhumezi în „Raiul animalelor”, să-l incinerezi şi să-i păstrezi cenuşa sau să-l transformi într-un diamant!O ironie a sorţii a plasat unicul cimtir de animale de companie din ţară în Ilfov, comuna Căţelu, pe strada Apusului. „N-a fost nimic deliberat. Aşa a fost să fie spune, uşor amuzat, Laurenţiu Neghină, un inginer geodez de 52 de ani care s-a reprofilat în antreprenor de pompe funebre de animăluţe în urmă cu vreo opt ani.Cimitirul aflat chiar la începutul Autostrăzii Soarelui, pe mână stângă cum ieşi din Bucureşti arată ca o pajişte de trifoi punctată de mici plăci comemorative. Noaptea, când vii dinspre Constanţa, luminiţele lămpilor solare luminează feeric „Raiul animalelor”, aşa cum este denumit cimitirul anumăluţelor.Mai nou, dacă în loc de înmomântare alegi incinerarea pentru fostul tău companion, ai opţiunea transformării cenuşei acestuia într-un diamant. Costisitor, dar veşnic!De opt luni, zilnic, la mormântul câinelui! Din noiembrie încoace, o femeie vine zilnic aici, aprinde lumânări, îngenunchează şi vorbeşte cu Bully, bulldogul ei înmormântat aici.Când o întrebi de fostul ei căţel se luminează la faţă: „Avea 12 ani şi jumătate. Era vegetarian, ca mine… De aia a trăit aşa mult!”. Pe femeie o cheamă Florina Marin, are 37 de ani şi spune că e campioană năţională la heptatlon şi la probele de sprint de o sută şi două sute de metri. Pe placheta comemorativă cu imaginea buldogului a aranjat frumos două medalii.
„Sunt ultimele pe care leam câştigat şi am venit să le vadă şi el! A fost mai mult decât copilu’ meu… Din 23 noiembrie trec zilnic pe aici. Şi de Paşte am fost şi i-am adus lumină! Simt că-i lângă mine…”, e veselă doamna Marin.Unii oameni trec pe la cimitirul unde le sunt înmormântate rudele din an în Paşti, sau chair mai rar. I se pare normală atitudinea ei? „Prietenii au zis că nu-s sănătoasă la cap. Că-s ţicnită! Dar eu trebuie să vorbesc cu Bully…”, se timorează femeia. Mormântul căţelului, care a costat 1.100 de lei, cu coşciug, inclusiv placa de gresie inscripţionată şi cu o poză color, e înconjurat de câteva lămpi solare.VIP-uri în cimitir Printre vedetele care au ales ca animalele lor de companie care au decedat să se odihnească în „Raiul animalelor” se regăsesc nume sonore. Astfel Corina Chriac îl are aici pe labradorul Jackie, Cornel Constantiniu pe maidanezul Costică, Mirabela Dauer pe corcitura Dick, balerina Ileana Ionescu pe pisica Pisi, Marioara Murărescu i-a înmormântat pe dobermanul King şi canicheul Dolphy, iar Ovidiu Komornic şi Cornel Dinu pe ciobăneştii-gemani Alex, respectiv, Nero.Cetăţenii din „Raiul animalelor”Rona, de opt ani, Aria, de cinci şi Blondy de şapte ani, toate maidaneze, sunt haremul lui Tano, un rotweiller de patru ani, paznicul canin al „Raiului animalelor”. Fetele sunt foarte afectuoase, numai Tano are o răceală superioară. Se plimbă suveran printre statuetele, de lângă locurile de veci, ce înfăţişează rasa „chiriaşului” post-mortem.Dar, în locaţia de la Căţelu, sunt înhumate puzderie de alte animăluţe: porcuşori de Guineea, papagali, chinchile, porumbei, iepuraşi, peştişori, broaste ţestoase, hamsteri şi celebrul ponei Mitică – de la Zoo Băneasa, iar într-o urnă se ţine o parte din cenuşa elefănţicii Gaya, moartă în condiţii dramatice acum vreo şase ani. Dealtfel, Gaya e cel mai bătrân animal care a ajuns aici, la vârsta de 48 de ani. De pe urma ei au rămas 250 de kilograme de cenuşă, ne informează Laurenţiu Neghină. Numai de ţestoase nimeni nu poate fi sigur… Iar dintre câini, un maidanez pe nume Max e decanul de vârstă al caninelor înhumate aici, cu cei 22 de ani ai săi. „Animalele mici nu se încinerează, pentru că nu prea mai rămâne nimic din ele şi n-ai ce băga în urna funerară. Incinerarea e pentru animale medii şi mari”, explică, neutru, Laurenţiu Neghină, proprietarul ineditului cimitir.
Înhumare sau incinerare? „Uneori avem şi patru înmormântări pe zi, alteori, niciuna câte o săptămână”, povesteşte Neghină despre mica sa afacere. Zice că printre decedaţii din custodia sa se află şi un maidanez înmormântat pe cheltuiala unei Asociaţii de proprietari: „Era câinele din parcarea blocului lor. Le păzea maşinile…”, e comemorativ domnul Neghină.Până în prezent, are pe inventar 3.580 de morminte şi 1.006 incinerări făcute înr-un incinerator modern. Chiar la intrarea în cimitir se află şi columbarul cu urne funerare pentru cei ce au ales să nu ia acasă rămăşiţele fostului animal de companie. Taxa anuală de întreţinere a unui mormânt variază între 100 şi 120 de lei, iar păstrarea urnei în columbarul asemănător unor cutii poştale cu geam din plexiglas, 50 de lei pe an. Astfel, ce a mai rămas din Hakan, Bruno, Mau, Brenda Arpad, Floppy, Eva Costică ş.a.m.d. stau laolaltă, dar fiecare în locaşul său, în columbar.Cât dai atât face!Cea mai ieftină înhumare costă 600 de lei şi include concesionarea locului de veci, taxa de întreţinere pe un an, un săculeţ de pânză şi plăcuţa comemorativă cu inscripţionarea dorită de client. Dacă vrei şi poza animalului mai costă o sută de lei, iar un sicriu decent altă sută. Cel mai scump coşciug costă 450 de lei, şi dacă e capitonat cu mătase mai scoţi de pe card o sută. O placă de granit, de 30 pe 20 de centimetri, cu text şi poză color o comanzi cu 350 de lei, dar sunt şi mai ieftine. Totdeauna e loc de negociere.
Diamante comemorativeDe vreo doi ani, la Raiul animalelor, cei care vor să-şi păstreze animăluţul decedat într-o formă mai rafinată au opţiunea transformării acestuia într-un diamant comemorativ. Atât doar că e un procedeu de durată, costisitor, care presupune şi o cantitate considerabilă de „material genetic”. „Din cenuşa animalelor ceva mai mari se poate face un diamant chiar de două carate!”, te îmbie Laurenţiu Negină. Cu alte cuvinte îţi poţi purta pe deget, încastrat într-un inel, fostul animal de companie. Doar că durează şase luni şi îşi scoate din buzunar minim 5.000 de euro. Antreprenorul este tehnic în explicaţii: „Noi dăm comandă unei fabrici din Elveţia unde trimitem minimum 250 de grame de cenuşă sau jumătate de kilogram de păr, pentru un diamant de un carat. Se extrage cărbunele din cenuşă la o temperatură foarte înaltă şi presiune foarte mare, astfel rămăşiţele cristălizându-se. Prima oară s-a realizat acest procedeu în America, din cenuşă umană”. De pene nu poate fi vorba decât dacă pasărea avea dimensiunea unui struţ! La noi, a existat până acum o singură cerere în acest sens, în 2009. „A fost vorba de pisica unei doamne. Dar datele sunt confidenţiale!”, e discret dom’ Neghină. (Mihnea Petru-Pârvu)
