Ce mai tristă poveste. Indiferent că este vorba de oameni sau de animale, durerea cea mai mare este când își vede puiul murind. În acest caz este vorba despre o mamă pisică, care a urlat de durere în momentul când puiul ei a murit.
Zgâria dalele de beton și plângea, iar după ce stăpânul l-a îngropat, biata pisică a stat patru ore deasupra mormântului.
„Pisica mea avea un pui alb mic de tot, pe care-l ținea sub un cauciuc. Ghemotocul de bucurie nu știa de frică, dădea din cap parcă era beat, se juca cu mine mereu. Pisica se gudura pe lângă mine, rugându-mă parcă să nu îi fac rău.
Din greșeală, pisica l-a scos afară din șură mai devreme decât trebuia. Vreo trei căței negri, foarte răi, au intrat în curtea mea și l-au atacat pe pui. L-au mușcat de burtă. N-am mai văzut-o niciodată pe mamă mai eroică. Sărea, zgâria și scuipa trei câini mai mari decât ea, îî mușca fulgerător, dădea apoi la celălalt. Am sărit și am alungat cățeii.
Au fugit care încotro.Dar puiul era rănit rău. Am vrut să-l duc rapid în Constanța, dar sângera rău în trei locuri, iar eu fac 15 minute până acolo.L-am resuscitat mai bine de o oră. Îi apăsam inima și o simțeam cum bate de câteva ori, apoi iar se oprea. Și din nou, îl masam toracic și puiul se încălzea iar. Și iar i se oprea inima. După o oră a început să se răcească. Mama lui urla de durere. N-am mai văzut-o așa.
Zgâria dalele de beton și plângea că un copil.Azi l-am înmormântat lângă un pomișor. Pisica a stat patru ore deasupra mormântului, gemând. N-a mâncat nimic toată ziua.Câtă simțire, câtă iubire, câtă protecție de mamă a pus în animale Dumnezeu.Cu cât o ființă e mai desăvârșită, cu atât suferă mai mult când își vede puiul murind. Iar durerea infinită a simțit-o Dumnezeu când Și-a văzut Fiul murind, din dragoste pentru om.”
