Cea mai morocănoasă pisică din lume! Felina care ne privește de sus și la propriu și la figurat

Renumite ca fiind cele mai morocănoase feline din lume, pisicile manul au fost semnalate pentru prima dată în estul Nepalului pe Muntele Everest. Octolobus manul este una din cele mai pufoase pisici din lume și este celebră pentru expresia morocănoasă și obiceiul de a-și pune lăbuțele sub codiță pentru a le menține calde.

În momentul de față, privirea critică a pisicii manul se arată turiștilor care încearcă să cucerească cel mai înalt vârf din lume. Timide de fel, felinele pufoase sunt greu de observat în sălbăticie deoarece sunt experte în arta camuflajului. Pisicile manul ies la iveală atunci când au motive bine întemeiate.

Cele mai morocănoase pisici din lume

Mostrele colectate de la pisici conțineau resturi ale speciei Ochotona roylei, un mamifer identic cu un șoricel, care reprezintă o sursă consistentă de hrană în alimentația pufoaselor. Probele au conținut de asemenea și resturile nedigerate ale unei nevăstuici de munte, informează IFL Science.

”Am colectat mostre din două locuri aflate la șase kilometri distanță, la 5110 și 5190 de metri altitudine. Au fost identificate excremente de vulpe roșie (Vulpes vulpes) în același loc cu cele de pisică manul, fapt ce indică o suprapunere a teritoriilor prădătorilor. Aceste descoperiri extind aria de răspândire a pisicii manul în estul Nepalului și adaugă o nouă specie pe lista mamiferelor cunoscute în Parcul Național Sagarmatha”, potrivit studiului menționat.

Aceste pisici de talie mică au un corp corpolent, cu o blană groasă și moale și o blană inferioară abundentă, întunecată și lâncedă, care este de două ori mai lungă decât cea de pe restul corpului. Culoarea variază de la gri deschis la cafeniu gălbui și roșcat, iar vârfurile albe ale părului au un aspect mat. Există câteva dungi slabe de-a lungul părților laterale ale corpului (mai vizibile în haina de vară), iar blana de pe partea inferioară este mai închisă la culoare și mai lungă decât cea de deasupra. Capul lor este rotund și lat, cu pete negre dispersate pe frunte și două bare negre paralele distincte pe fiecare obraz. 

Prădătorii pisicilor manu

Ochii mari, asemănători bufnițelor, sunt galbeni, iar pupilele se contractă în cercuri mici în loc de fantele verticale obișnuite. Urechile sunt scurte, rotunjite și așezate jos, pe părțile laterale ale capului. Pe spate sunt cafenii. Picioarele sunt scurte și robuste, iar coada are o blană groasă, cu o bandă neagră terminală largă și cinci-șase inele înguste de-a lungul ei, potrivit wildcatconservation.ro.

Reproducerea este foarte sezonieră, împerecherea având loc în perioada decembrie-martie, iar puii se nasc la sfârșitul lunii martie-mai. Durata estrului la femele este de numai 24-48 de ore. Gestația a fost măsurată între 66 și 75 de zile în captivitate, iar puii s-au născut la sfârșitul lunii aprilie și mai în Siberia. 

Mărimea puilor este de la unul la șase pui, de obicei trei sau patru. Puii au o blană întunecată, lâncedă, fără aspectul matasos al adulților. Dungile de pe laturi sunt mai pronunțate la pui și se estompează pe măsură ce cresc. Își mută blana juvenilă în jurul vârstei de două luni, moment în care cântăresc între 500 și 600 de grame. Sunt independenți la 4-5 luni, iar în jurul vârstei de opt luni ating dimensiunea și greutatea de adult. Maturitatea sexuală este atinsă la 9-10 luni. Pisicile de Pallas au trăit până la 12 ani în captivitate.

Mortalitatea este ridicată la această specie, 68% dintre puii de pisică nereușind să supraviețuiască și să se disperseze în arealul lor. Mortalitatea adulților este estimată la 50%, cele mai multe decese având loc în lunile de iarnă, între octombrie și aprilie. Se știe că prădătorii naturali sunt vulturii mari și vulpile roșii.