Din cuprinsul articolului
Cercetătorii ne spun de ce sunt câinii cel mai bun prieten al omului. Legătura pe care un câine o are cu un om este, de fapt, destul de simplă.
De foarte mult timp oamenii de știință se străduiesc să explice de ce câinii reușesc atât de bine să trăiască alături de oameni. Au măsurat lungimea botului și mărimea dinților, au testat inteligența câinilor și au venit cu teorii elaborate.
Se pare că secretul succesului câinilor în preajma oamenilor nu se află în inteligența lor; se află în inima lor. Acesta se află în dorința lor exuberantă, nelimitată, extravagantă – aproape anormală – de a forma legături emoționale puternice cu membrii altor specii se spune în articolul publicat de Inside Your Dog’s Mind pe baza cărții psihologului Clive D.L. Wynne, ”Dog Is Love: Why and How Your Dog Loves You Loves You”.
Câinii se leagă cu entuziasm de indivizi din orice specie pe care îi întâlnesc în primele trei luni de viață.
Un exemplu este dat de crescători de capre din Arizona care au câini de pază a animalelor din Anatolia, o rasă originară din Turcia. Acești giganți blânzi protejează caprele pur și simplu pentru că au fost puși în grajdul de capre când erau pui. Au crescut căutând caprele pentru genul de conexiuni emoționale pe care suntem obișnuiți să vedem că și câinii noștri le caută cu noi.
Lucru știut de grecii antici și încă controversat de comunitatea cercetătorilor
Grecii antici au scris despre modul în care câinii iubesc oamenii, dar, oamenii de știință, am tot negat adevărul spus de aceștie. Au căutat forme speciale de inteligență care ar putea explica cum câninii au devenit cel mai răspândit animal de companie de pe suprafața acestei planete.
Cu siguranță există câțiva căței inteligenți, nu se poate nega asta. Luați-l pe Chaser, de exemplu, câinele pe care BBC l-a numit „cel mai inteligent din lume”. Chaser știa numele a peste 1.200 de jucării. Ți-ar aduce oricare dintre ele dacă i le-ai cere. Un test făcut de un cercatător independent a arătat că deși acesta a cerut aproximativ 50 de jucării după nume, Chaser a le-a adus cu plăcere, fără să greșească vreo dată.
Totuși, majoritatea câinilor nu sunt la fel de inteligenți ca Chaser. Genul de lucruri inteligente pe care ei le fac în viața noastră de zi cu zi – lucruri cum ar fi să ne urmărească gesturile pentru a găsi lucruri și să își dea seama că nu le putem vedea atunci când ne întoarcem cu spatele – pot fi făcute și de alte animale, dacă sunt crescute de oameni și își trăiesc viața în dependență de ființe umane pentru tot ceea ce au nevoie.
Poate că oamenii de știință au urmărit inteligența la câini pentru că, cel puțin, știau cum să o măsoare.
Afecțiunea – dragostea – părea prea moale pentru a fi transformată în cifrele reci și dure ale științei. Recent, însă, o echipă de cercetători au găsit câteva modalități de a măsura capacitatea de iubire a câinilor. Proprietarii de animale de companie nu vor fi surprinși să afle că s-a descoperit că această capacitate strălucește prin fiecare por al corpului lor blănos.
Testarea „teoriei iubirii” la câini
Într-un test foarte simplu, au fost rugați pur și simplu oamenii să se așeze pe un scaun. Apoi, a fost lăsat câinele lor în cameră cu ei. S-a măsurat cât timp a petrecut câinele în apropierea persoanei lor. Am făcut acest lucru cu câini și am făcut-o și cu lupi crescuți în captivitate.
Testarea a plecat de la faptul că pentru a înțelege ce îi face pe câini cu adevărat speciali, trebuie să îi comparăm cu strămoșii lor sălbatici.
Au fost testați lupii la Wolf Park din Indiana, unde animalele au fost crescute din 1974. Lupii din parc sunt unele dintre cele mai frumoase animale orientate spre om pe care ați putea spera să le întâlniți vreodată.
Persoana care s-a așezat în incinta pentru studiul nostru a ajutat la creșterea lupului pe care îl testau. Prin urmare, se știa că acest om și lupul aveau o legătură extraordinar de puternică. Lupul a petrecut aproximativ un sfert din minute alocate testului lângă îngrijitorul său.
Apoi s-a repetat testul cu oamenii și câinii lor. Dacă lupii au fost destul de interesați de îngrijitorul lor, câinii au fost complet ieșiți din tipare. Majoritatea câinilor au petrecut fiecare secundă din cele două minute ale perioadei de testare chiar lângă stăpânii lor. Asta înseamnă de aproape patru ori mai mult timp decât au petrecut lupii cu îngrijitorul lor special.
Ce s-a descoperit în genele câinilor în urma testelor
Înarmați, așadar, cu acest mod încântător de simplu de a măsura intensitatea afecțiunii pe care câinii o au față de oameni, au trimis mostre de ADN (doar un tampon nedureros din gură) la un genetician pentru a vedea dacă se poate găsi genele care ar putea fi responsabile pentru schimbarea uimitoare a comportamentului afectiv diferit dintre câini și lupi.
Nu este ușor să găsești gene pentru calități precum prietenia, deoarece natura iubitoare a unui animal nu este o consecință directă a înzestrării sale genetice, ci depinde și de fiecare experiență de viață pe care individul a avut-o până în momentul în care efectuezi testul.
Spre uimirea cercetătorilor, s-a reușit să se descopere gene care fac posibilă natura iubitoare a câinilor. Acestea fiind întâlnite și la persoanele cu Sindromul Williams-Beuren care implică 28 de gene și are numeroase efecte.
Sindromul Williams este o tulburare genetica de neurodezvoltare foarte rara, care se prezinta prin dificultati usoare de invatare sau de dezvoltare, niveluri ridicate de calciu in sange si urina si o sociabilitate excesiva.
In majoritatea cazurilor, persoanele cu sindromul Williams au un aspect neobisnuit, cu buze proeminente, nas carn, barbie mica. Trasaturile personale unice includ un nivel ridicat de sociabilitate si abilitati foarte bune de comunicare.
Hormonul iubirii
Cercetări suplimentare privind afecțiunea câinilor pentru specia umană fac acum înconjurul lumii. Oxitocina este numită „hormonul iubirii”, deoarece s-a constatat că aceasta crește atunci când două persoane care se află într-o relație de iubire intensă – cum ar fi mamele și copiii lor – se privesc în ochi. La Universitatea Azabu din Japonia, o echipă de cercetători condusă de Takefumi Kikusui, PhD, a constatat aceleași creșteri de oxitocină atât la câini, cât și la stăpânii lor, atunci când se priveau în ochi. Cercetători din Suedia, Ungaria și din alte țări au adaptat un test care a fost inițial dezvoltat pentru a evalua relația dintre îngrijitori și copiii mici.
Câinii și stăpânii lor
Doi oameni de știință din Australia au legat monitoare de ritm cardiac pe pieptul oamenilor și al câinilor lor și apoi le-au cerut să se îmbrățișeze în timp ce le monitorizau bătăile inimii. Cercetătorii au descoperit că atunci când oamenii și câinii lor se relaxează împreună, bătăile inimii lor intră în sincronie – literalmente, „două inimi care bat ca una”.
La Universitatea Emory din Atlanta, Gregory Berns, PhD, și echipa sa au antrenat câinii, folosind exclusiv tehnici de dresaj pozitiv, să stea perfect nemișcați în scanerele de imagistică prin rezonanță magnetică.
Scanerele RMN produc imagini extrem de clare ale activității cerebrale. Înainte de munca lui Berns, acestea fuseseră folosite doar pe oameni, deoarece doar oamenii puteau înțelege importanța de a rămâne perfect nemișcați în aparatul zgomotos și care provoacă claustrofobie. Echipa lui Berns a observat activitatea cerebrală a câinilor în timp ce aceștia își aminteau de persoanele lor speciale – sau de posibilitatea de a primi o bucată de cârnat. Bineînțeles, centrele de recompensă din creierul câinilor s-au aprins la perspectiva cârnaților, dar pentru majoritatea câinilor, centrele de recompensă au fost și mai intens active la perspectiva de a se reuni cu stăpânul lor.
Conexiunea adevărată dintre câini și oameni
Unii ar putea spune că știința care confirmă doar ceea ce oamenii știu deja este o pierdere de timp – dar nu este așa, din câteva motive. În primul rând, mulți oameni cred că câinii ne iubesc doar pentru ceea ce le oferim. „Dragostea de dulap”, așa o numim. Dar acum putem spune că acest lucru nu este adevărat. Majoritatea câinilor își iubesc oamenii sincer – nu doar ca mijloc de a obține mai multe dulciuri. În al doilea rând, ar trebui să folosim aceste cunoștințe pentru a le oferi câinilor noștri ceea ce au nevoie pentru o viață fericită alături de noi. Iubim câinii din cauza naturii lor minunate și extrovertite. Trebuie să recunoaștem că nevoile sociale foarte reale ale animalelor noastre de companie cer ceva în schimb de la noi.
Să le dăm câinilor noștri ceea ce au nevoie
Este o cruzime să lăsăm un câine singur toată ziua în timp ce noi suntem plecați la muncă și la joacă. Aceste ființe rafinat de sociabile strigă după companie. Anxietatea de separare este cea mai frecventă problemă psihologică la câini.
Câinii nu sunt ca dispozitivele noastre inteligente care pot fi lăsate singure ore sau zile întregi. Câinii noștri au nevoie de companie pentru sănătatea lor psihologică.
