Prietenul cel mai bun al celebrului dresor Cesar Millan a murit de bătrâneţe în urmă cu trei ani şi jumătate. Daddy a fost pentru Cesar „oaza mea de linişte, Mecca mea”. Când pitbullul a murit, dresorul de origine mexicană a suferit o depresie puternică şi chiar a ajuns la punctul de a-şi dori să-şi ia viaţa.
„Daddy mereu ştia ce vreau de la el, într-un mod inexplicabil. Chiar şi când era aproape de stârşit, cu probleme la şolduri şi bolnav de cancer, Daddy mereu îşi făcea treaba”, a mărturisit Cesar Millan.
Despre cel mai bun prieten al său, Cesar vorbeşte doar la superlativ şi chiar şi dupa atât de mult timp, dresorul îşi aminteşte primul moment în care câinele a intrat în casa lui: „În casă se ascundea Viper (alt câine). Tot ce a trebuit să fac este să-l las pe Daddy înauntru. S-a plimbat prin casă, l-a găsit pe Viper şi l-a scos afară. Nu i-am spus eu ce să facă şi nici el nu m-a întrebat, ca sa zic aşa. A ştiu mereu ce trebuie să facă şi a făcut.” „Trei ani pot însemna o perioadă foarte lungă, dar şi una foarte scurtă. Simt ca şi cum ieri îl aveam pe Daddy cu mine. Şi simt ca si cum au trecut o sută de ani de când nu mai e lângă mine. Biroul meu este decorat cu tributuri pentru Daddy. Am portrete cu el, am poze cu noi doi, statuete şi o groază de obiecte confecţionate de fanii lui sau primite de la diverse persoane. Probabil că într-o zi o să deschid un muzeu în memoria lui Daddy, dacă găsesc un spaţiu care să cuprindă toate aceste obiecte. Şi acasă am un loc special unde stă portretul lui, am numit acel loc Camera lui Daddy. Ne veghează şi cu siguranţă acela este cel mai calm loc din casă”, a spus dresorul, prezentând şi imaginea cu altarul făcut în cinstea lui Daddy.