Din cuprinsul articolului
În cazul în care patrupedul dumneavoastră v-a mușcat copilul, fiți liniștit, nu sunteți singurul căruia i s-a întâmplat acest lucru. Dat fiind faptul că majoritatea am avut de-a face cu această situație, considerăm că informațiile din acest articol sunt binevenite pentru a evita asemenea neplăceri.
Câteva sfaturi culese de la veterinari și de la experții în comportamentul animalelor vor îmbunătăți relația dintre cel mai bun prieten al omului și stăpânula acestuia, mai ales dacă la mijloc este vorba și de un copil. Prin urmare, începem cu o serie de statistici tocmai pentru a evidenția faptul că acesf fenomen este unul destul de răspândit. Deși, prețuim integritatea oamenilor și în special a copiilor, nu întodeauna câinii sunt de vină pentru derapajele comportamentale.
Potrivit Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), aproximativ 4,5 milioane de mușcături de câine au loc în fiecare an, iar aproximativ 20% dintre acestea implică copii. Cei care au cele mai multe șanse de a fi mușcați sunt cei cu vârste cuprinse între cinci și nouă ani, băieții fiind mai predispuși la mușcături decât fetele.
Dintre mușcăturile provocate de animalele domestice, mușcăturile de câine reprezintă 80-90% dintre acestea, în timp ce mușcăturile de pisică se află pe locul al doilea, deși reprezintă doar 5-15%.
Copiii cu vârsta sub cinci ani sunt deosebit de predispuși la mușcături care afectează regiunea capului și a gâtului, a căror gravitate variază de la zgârieturi nesemnificative până la leziuni fatale (afectarea structurilor vitale) și/sau infecții.
În 70% din cazuri, câinele care a mușcat copilul este deținut de familie. Mușcăturile sunt cel mai probabil să apară în timpul lunilor de vară, în weekend și între orele 16 și 20. Acest lucru reflectă momentele în care copiii sunt cel mai probabil acasă și când părinții sunt probabil ocupați să pregătească cina sau chiar în preajma orei mesei.
Există încă o credință puternică potrivit căreia câinii care mușcă sunt sunt „dominanți” sau „alfa”. Se pare că, în majoritatea cazurilor, este puțin probabil ca agresivitatea unui câine față de o persoană să fie motivată de o încercare de a stabili dominația, ci se bazează mai degrabă pe alte cauze, cum ar fi frica și conflictul.
Potrivit cercetării, mai mult de trei sferturi dintre câinii cu antecedente de mușcături la copii au avut un istoric de manifestare a unor comportamente legate de frică în alte contexte, cum ar fi în prezența unor zgomote puternice sau separarea lor de stăpân.
Dispozițiile temătoare sunt mai susceptibile de a fi observate la câinii care nu au fost socializați prea mult în perioada lor critică și la câinii care au suferit experiențe traumatice. Cu toate acestea, pot exista, de asemenea, factori genetici în joc.
Motivele pentru care câinii mușcă copiii pot varia în funcție de mai mulți factori, cum ar fi contextul în care a avut loc mușcătura și ceea ce făcea copilul în acel moment. Cele 5 cauze pe care le abordăm mai jos sunt doar câteva motive pentru care s-ar fi putut produce mușcătura.
Deoarece contextul mușcăturii variază atât de mult, este posibil să existe și alte câteva motive pentru care copilul dumneavoastră a fost mușcat.
Sperăm că motivele discutate mai jos vă ajută să restrângeți și să înțelegeți situația care a urmat între câine și copilul dumneavoastră pentru a preveni orice mușcături viitoare.
Păzirea resurselor este tendința unui câine de a „proteja” orice lucru pe care îl percepe ca fiind valoros. Pur și simplu, este un mod al câinelui de a spune: „asta este a mea, nu te apropia de mine când sunt în posesia ei”.
Lipsa de „încredere” este ceea ce declanșează în cele din urmă paza resurselor la câini. Cu alte cuvinte, câinele se teme să nu piardă accesul la ceva la care ține foarte mult.
Câinii pot considera resurse lucruri precum bolul lor de mâncare, pungile de mâncare, jucăriile, oasele, zonele de dormit (paturi, saltele, canapele) și chiar lucruri găsite la întâmplare pe podea (cum ar fi un ambalaj de bomboane, o pană sau un băț) și chiar oameni.
Conform cercetărilor efectuate de Reisner, 42% dintre cazurile în care câinii de familie au mușcat copii au implicat câini care păzeau mâncarea.
Câinii pot mușca copiii ca un mecanism de apărare atunci când sunt încolțiți. Exemplul clasic este un copil care aleargă după un câine, iar apoi, când câinele este încolțit de un perete sau sub un pat, iar copilul întinde mâna spre câine, este mușcat.
În general, atunci când câinii se găsesc blocați într-o situație în care nu se simt confortabil, pot să își angajeze așa-numitul răspuns de luptă sau de fugă.
Acest lucru înseamnă că se pot îndepărta de situație prin „fugă” (cu alte cuvinte, plecând și, prin urmare, mărind distanța fizică) sau luptând (mârâind, răcnind sau, bineînțeles, mușcând).
Atunci când este încolțit de un copil, situația de fugă a unui câine este eliminată, lăsându-i doar opțiunea de a se apăra pentru a opri interacțiunea.
Înălțimea unui copil mic îl pune în poziția nefericită de a privi câinii direct în ochi. Dacă nu au fost condiționați să accepte sau chiar să se bucure de contactul vizual, câinii tind să se simtă inconfortabil atunci când sunt priviți direct în ochi. Acest lucru se datorează faptului că, printre câini, o privire directă este un semn de intimidare. Este diferit de ceea ce se întâmplă printre oameni, unde acest act este văzut ca un semn de implicare și interes.
Această nerecunoaștere a faptului că, în anumite circumstanțe, contactul vizual poate fi perceput ca o amenințare este ceea ce îi determină pe părinți să își expună copiii la situații riscante fără să știe.
Această lipsă de conștientizare pare să fie chiar mai răspândită în rândul proprietarilor de câini presupuși a fi prietenoși, cum ar fi labradorii.
Îmbrățișarea și pupatul câinilor poate duce la o varietate de probleme. Una dintre ele este că, așa cum am discutat mai sus, câinilor nu le place să nu aibă căi de scăpare. Atunci când un câine este îmbrățișat și pupat, este probabil ca băiatul, fata să țină câinele strâns, iar o astfel de constrângere poate face ca acesta să se simtă „prins în capcană”.
În plus, luați în considerare faptul că îmbrățișarea și pupatul nu sunt comportamente naturale ale câinilor și, prin urmare, astfel de acțiuni pot fi interpretate greșit de câini.
Să recunoaștem: copiii mici au tendința de a percepe câinii mai mult ca pe niște animale de pluș și este posibil să interacționeze în moduri care copleșesc câinii.
Copiii pot apuca câinii de coadă, îi pot trage de blană sau pot încerca să îi înțepe cu diferite. Nu ajută faptul că copiii se mișcă, de asemenea, în moduri imprevizibile, iar vocile lor ascuțite pot fi surprinzătoare.
Oricât de mult am visa la un câine care să tolereze acest lucru și poate chiar să ne lăudăm cu prietenia lor pe rețelele de socializare, realitatea este că majoritatea câinilor se luptă într-o oarecare măsură când sunt în preajma copiilor.
Cât de mult se luptă poate varia de la un câine la altul, în funcție de temperamentul lor individual, dar toți pot ajunge la un nivel de saturație.
În mod ideal, sperăm că câinii vor pleca înainte de a alege să muște, dar câinii nu fac întotdeauna alegerile pe care le sperăm. Cel mai probabil, câinele dădea semne că se simte stresat și copleșit, dar aceste semne nu au fost recunoscute, studiul a fost redat de Adrienne Farricelii și cules de pe petheplful.com.
Cine crezi că îți este mereu alături? Ce animal vă personifică, este un tigru sau…
Zonkey este un hibrid rar care combină dungile iconice ale zebrei cu rezistența umilă a…
Se pare că animalele, în special câinii, au capacitatea de a simți schimbările atmosferice sau…
Inițiativa „Tramvaiul Responsabilității” din Iași este un proiect unic în România, creat pentru a promova…
Iarna poate fi o perioadă dificilă pentru câini și pisici, expunându-i la diverse afecțiuni din…
Puține lucruri pe lumea asta sunt la fel de amuzante ca privirea unei pisici care…