Ciobanescul romanesc carpatin, necrutator cu dusmanii!

Ciobanescul romanesc carpatin este o rasa originara din Romania, un caine caracterizat prin curaj si devotament absolut fata turma si de stapan. Folosit de veacuri de ciobanii din tara noastra, pentru le pazi si a le proteja turmele si avutul s-a observat la acest caine un simt al datoriei care il face sa se sacrifice fara ezitare pentru apararea stapanului.Ciobanescul romanesc carpatin si ciobanescul romanesc mioritic au devenit, in 2015, primele doua rase de caini din Romania omologate la nivel international. Potrivit Agerpres, primul Club national de ciobanesc romanesc carpatin a fost fondat in 1998.Ciobanescul carpatin are caracteristici bine dezvoltate pentru zona muntoasa dar a devenit din ce in ce mai apreciat si de oamenii care traiesc in campie, fiind crescut pentru paza, sau chiar ca animal de companie, datorita temperamentului sau echilibrat. Este afectuos si docil cu copii, dar necrutator cu dusmanii. Ceea ce il face fericit este o mangaiere afectuoasa din partea stapanului sau.Este un caine cu caracter, semet si rustic, care trebuie educat de la trei – patru luni. Unul dintre membrii familiei trebuie sa preia controlul in ceea ce il priveste pe junior si sa inceapa dresajul, altfel cainele va lua repede pozitia dominanta. Rolul lui este sa atentioneze si sa nu lase sa treaca vreun intrus. Carpatinul are o personalitate puternica, pe care o subordoneaza celui pe care il recunoaste ca stapan. El nu e servitor, ci partener de bunavoie al omului, pentru tot restul vietii, potrivit site-ului animalutul.ro. Ca metode folosite pentru dresajul ciobanescului carpatin pot fi folosite recompensele verbale, mangaierile si mancarea.Ciobanescul romanesc se poate simti foarte bine si intr-un apartament daca indepartam din raza sa de actiune obiectele casante si il scoatem la plimbare de doua ori pe zi. In conditiile in care avem o curte se va simti foarte bine plimbandu-se nestingherit, avand libertatea de a intra in casa pentru a-si vedea stapanul. Specialisti nu recomanda tinerea acestuia legat intr-o cusca.Carpatinul are un rol in paza turmelor cu precadere si a gospodariilor oamenilor. Este un caine de talie mare acoperit in intregime cu o blana deasa si lunga. Fruntea este lata si usor bombata, ochii sunt putin oblici, spatele este drept, musculos, iar coada este stufoasa. Un mascul sanatos trebuie sa aiba intre 40 – 50 kilograme. Nu este un mit faptul ca ciobanescul romanesc se bate cu ursul. In momentul in care este dresat sa mearga cu turma, o apara neconditionat. Sanatatea genetica este foarte apreciata: dantura completa si corecta, cu niste canini impecabili. Este un caine de lupta, cu muscatura in foarfece.Culoarea este definita in standardele rasei ca „nisipiu-carbunoasa (lupie)”, cu nuante mai deschise pe partile laterale si mai inchise deasupra trunchiului. Masca inchisa la culoare din jurul figurii da un aspect putin sever, indulcit insa de petele mai deschise la culoare din jurul botului. Intregul aspect sugereaza vigoare; desi masiv, carpatinul nu e niciodata greoi. Cainele necesita ingrijire permanenta. Periajul se incepe de cand este mic si se face frecvent, intens, mai ales in perioadele de naparlire cand ii cade foarte mult par.Hrana indicata carpatinului este atat comerciala (hrana uscata) cat si preparata in casa, tinand cont de anumite recomandari. Astfel, e bine sa se evite pe cat posibil oasele de porc, de peste sau pasare (din cauza pericolului de a se sufoca), albusul de ou (cainii au intoleranta la proteina continuta de el), painea proaspata, legumele care contin o cantitate mare de amidon. In schimb, cainele se va bucura daca primeste oase de vita mari pe care sa le poata roade. Pot fi incluse in alimentatie si branza dulce, supa de pui sau vita (nu ciorba), biscuiti simpli, orez sau arpacas fiert foarte bine. Trebuie evitat sedentarismul, carpatinului ii prinde bine sa faca miscare in aer liber, sa zburde atat cat simte el nevoia, pe iarba sau pe alt tip de teren aderent.Fata de celelalte doua ramuri ale ciobanescului romanesc (mioritic si de Bucovina), cel carpatin are cea mai buna rezistenta la imbolnaviri. Un rol important in selectie l-a avut, de-a lungul secolelor, rezistenta dovedita la imbolnaviri, disponibilitatea la efort, puterea de munca etalata. Oricum, recuperarea sa dupa boli este in general rapida. E un caine dinamic, dar nu se agita in van, ci isi dozeaza optim energia.In cultura Cucuteni s-au gasit oseminte extrem de asemanatoare cu cele ale ciobanescului romanesc de astazi. Primele indicatii, date in 1930 de profesorul Gh. Moldoveanu, caracterizau pentru prima data cainele ciobanesc romanesc carpatin. In afara de asta, el a fost caracterizat, in 1937, de profesorul Moldoveanu, din punct de vedere fenotipic si genotipic, adica felul in care trebuie sa arate si comportamentul sau canin. In Romania sunt peste 40 de crescatori de ciobanesti romanesti carpatini care participa in expozitii si concursuri.