Din cuprinsul articolului
Confirmare științifică. Un studiu publicat recent în Heredity arată că istoria domesticirii pisicilor se întinde pe o perioadă de aproape 10.000 de ani. Dovezile noului studiu genetic arată că legătura dintre oameni și feline a fost cel mai probabil declanșată de o schimbare în stilul de viață al strămoșilor noștri, trecerea la cultivarea pământului și depozitarea hranei.
O echipă internațională de cercetători a analizat genotipurile a peste 1.000 de pisici de rasă aleatorie din Europa, Asia și Africa, concentrându-se pe aproape 200 de markeri genetici care au stabilit legături între zone și rase.
„Unul dintre principalii markeri ADN pe care i-am studiat au fost microsateliții, care suferă mutații foarte rapide și ne oferă indicii despre populațiile recente de pisici și evoluția raselor în ultimele câteva sute de ani”, spune geneticianul felin Leslie Lyons de la Colegiul de Medicină Veterinară al Universității din Missouri, potrivit ScienceAlert.
„Un alt marker ADN cheie pe care l-am examinat au fost polimorfismele de nucleotide unice, care sunt modificări bazate pe un singur nucleotid pe tot parcursul genomului și care ne oferă indicii despre istoria lor veche, cu câteva mii de ani în urmă.”
Istoria domesticirii pisicilor
Cercetătorii au reușit să urmărească primele semne de domesticire până în regiunea Semilunii Fertile, acele părți din Orientul Mijlociu situate de-a lungul râurilor Tigru și Eufrat. Acest așa-numit ,,leagăn al civilizației” a fost identificat anterior ca fiind locul în care a început povestea pisicii domestice.
Pe măsură ce începea actuala epocă geologică Holocen, oamenii au schimbat modul de viață de vânător-culegător ambulant cu ceva mai stabil, prin cultivarea într-un anumit loc. Controlul rozătoarelor dăunătoare asigurat de pisici ar fi ajutat în aceste noi roluri, determinând comunitățile să încurajeze în mod activ prezența lor.
Această ipoteză are acum și mai multe dovezi care să o susțină. Pe baza acestor comparații genetice, se pare, de asemenea, că aceste pisici domestice s-au răspândit în întreaga lume odată cu oamenii – cu alte cuvinte, nu au fost domesticite separat în alte locuri în același timp.
Mii de ani mai târziu, genele pisicilor din întreaga lume prezintă acum semne de ,,izolare prin distanță”, spun cercetătorii, unde similitudinile genetice dintre populații scad pe măsură ce distanțele geografice dintre ele se măresc.
Compoziția genetică a pisicilor din Europa de Vest, de exemplu, pare semnificativ diferită de cea a pisicilor din Asia de Sud-Est.
Ce dezvăluie genele pisicilor?
Cercetătorii au ținut, de asemenea, să sublinieze diferențele dintre pisicile de casă și alte animale – inclusiv caii și câinii – în ceea ce privește efectele domesticirii și ale vieții petrecute în compania oamenilor.
„De fapt, ne putem referi la pisici ca fiind semi-domesticite, deoarece dacă le-am da drumul în sălbăticie, probabil că ar continua să vâneze paraziți și ar fi capabile să supraviețuiască și să se împerecheze singure datorită comportamentelor lor naturale”, spune Lyons.
„Spre deosebire de câini și de alte animale domesticite, nu am schimbat atât de mult comportamentele pisicilor în timpul procesului de domesticire, așa că pisicile se dovedesc încă o dată a fi un animal special.”
Munca întreprinsă de echipă în cadrul acestui studiu și anterior ajută la crearea unei baze de date genetice a afecțiunilor comune felinelor și oamenilor.
Structura genetică a pisicii este de fapt mai asemănătoare cu cea a oamenilor decât cea a majorității celorlalte mamifere non-primate.
