Cum au ajuns cercetătorii să afle obiceiurile celui mai mare animal de pe planetă

Un grup de cercetători australieni a reuşit pentru prima dată în istorie să detecteze şi să urmărească balene albastre antarctice folosind o tehnologie acustică ce permite oamenilor de ştiinţă să urmărească „muzica” balenelor. Balena albastră, cel mai mare animal de pe planetă, este arareori zărită în Oceanul Sudic, dar un grup de cercetători temerari a reuşit să identifice şi să urmeze câteva exemplare după ce le-au descifrat „cântecele” complexe. Cercetătorul Virginia Andrews-Goff afirmă că este pentru prima dată când tehnicile acustice au fost folosite de cercetători pentru a urmări balenele în timp real.„Sunetele ne-au condus la balene. Sunt sunete cu o rezonanţă adâncă, aproape extraterestre. Sunt foarte intense. Este fascinant să asculţi cântecul balenelor”, a relatat Andrews-Goff. Ministrul de mediu australian, Tony Burke, a declarat că cercetătorii au petrecut şapte săptămâni în bărci mici în mediul îngheţat din Antarctic. Oamenii de ştiinţă au fost captivaţi de comportamentul remarcabil al balenelor pe care le-au zărit. „Balena albastră antarctică poate creşte la dimensiuni mai mari de 30 de metri în lungime şi poate cântări până la 180 de tone. Limba unei balene este mai grea decât un elefant, iar inima sa este cât un automobil”, a declarat Burke. „Chiar şi cel mai mare dinozaur care a existat vreodată era mai mic decât o balenă albastră”, a adăugat Burke. Virginia Andrews-Goff afirmă că cercetătorii erau de multe ori în larg în bărci ce măsurau doar şase metri în lungime, stând alături de giganţii de 30 de metri.„Mă simţeam ca o furnică în apropierea acestor balene masive. Sunt uriaşe”, a declarat Virginia Andrews-Goff. Cercetătorii au colectat 23 de mostre de biopsie şi au ataşat etichete conectate la sateliţi pe două dintre balene, oferindu-le date unice, fără precedent până acum, referitoare la mişcările animalelor în perioada de hrănire din vară.„Această metodă de studiere a balenelor albastre antarctice a avut un asemenea succes încât va deveni elementul de bază de la care vor porni toţi ceilalţi cercetători din jurul lumii ce studiază balenele”, a prezis cercetătoarea. Una dintre cele două etichete a încetat să mai funcţioneze după 17 zile, iar cealaltă încă funcţiona după două săptămâni, deşi cu perioade de pauză. „Ştim foarte puţine despre călătoriile balenelor albastre, de obicei nu cunoaştem tiparele de migraţie, nu ştim dacă unele animale migrează şi altele nu”, a explicat cercetătoarea.„Putem presupune că ştim unde se hrănesc aceste balene, dar folosind etichetele conectate la sateliţi putem să vedem cu adevărat unde petrec mult timp balenele şi dacă aceste locuri au anumite trăsături în comun. Informaţiile pe care le putem obţine prin această metodă sunt foarte utile”, a mai spus Virginia Andrews-Goff.Călătoria inaugurală a Antarctic Blue Whale Project a necesitat instalarea unor balize acustice la vest de Marea Ross pentru a intercepta „cântecele” balenelor albastre, ce pot fi detectate de la sute de kilometri distanţă. Cercetătorii au înregistrat 626 de ore de cântece, 26.545 de chemări ale acestor animale fiind analizate în timp real. Brian Miller, unul dintre specialiştii implicaţi în acest proiect, afirmă că „cercetătorii au putut să identifice poziţia balenelor analizând cântecul lor, trimiţând nava în acea direcţie”.Burke afirmă că studiul echipei sale demonstrează că nu este nevoie de uciderea balenelor pentru a desfăşura cercetări ştiinţifice, aluzie la vânătoarea efectuată anual de japonezi în Antarctica, pe care o fac în numele „cercetărilor ştiinţifice”. „Balena albastră a scăpat cu greu de extincţie în timpul epocii vânătorii industriale, în secolul al XX-lea, când 340.000 de balene au fost măcelărite. Studiul nostru întăreşte angajamentul Australiei de a desfăşura cercetări non-letale asupra balenelor”, a concluzionat Burke.