Una dintre cele mai des intalnite afectiuni ale cainilor este epilepsia, boala care, intr-adevar, este mai des intalnita la anumite rase de caini. Spre exemplu, Beagle, Border Collie, Cocker Spaniel, Dachshund, German Shepherd, Golden Retriever, Poodle sau Husky.Dar simpla apartenenta la vreuna dintre aceste rase nu inseamna, obligatoriu, si imbolnavirea de epilepsie. Ci doar ca riscul este mai mare.Epilepsia face parte din grupul neuropatiilor functionale, alaturi de afectiuni precum: coreea, mioclonia, parapsihozele, boala fricii si altele. Se considera, potrivit veterinarul.ro, ca neuropatiile functionale includ tulburari nervoase lipsite de un substrat lezional nervos care sa fie direct corelat cu manifestarea clinica foarte evidenta.Potrivit zoopedia.ro, s-a observat ca aparitia bolii se petrece, in general, la cainii de sex masculin, cu varsta cuprinsa intre 6 luni si 5 ani.Cauzele principale, cu rol important in aparitia epilepsiei sunt – tumorile pe creier, loviturile la cap, ingerarea de substante otravitoare (cum ar fi mercurul sau insecticidele), diverse tipuri de paraziti, precum si malnutritia sau deshidratarea.De retinut, insa, este faptul ca, primele semne de imbolnavire pot fi observate abia la 6 luni, sau chiar la 3 ani de la evenimentul responsabil de aparitia bolii.Cum se manifesta epilepsia canina?Prin atacuri de convulsii musculare, insotite de pierderea cunostintei. In tot acest timp, cainele intepeneste, picioarele i se misca de parca ar merge si saliveaza in mod necontrolat. De asemenea, se intalnesc si caini care nu-si pierd cunostinta, iar, in acest caz, trupul lor este cuprins de un tremurat puternic. Inainte cu 2 sau 3 zile (sau, uneori, doar cu cateva minute) ca o criza epilectica sa aiba loc, poti observa anumite schimbari in comportamentul cainelui. Astfel, acesta incepe sa chelalaie, sa maraie, sau chiar sa se repeada la lucruri „invizibile”. In plus, se poate observa o stare de neliniste accentuata.Trebuie mentionat ca in perioada care urmeaza fiecarui atac, animalul se simte dezorientat si, temporar, se intampla ca auzul si vederea sa nu-i functioneze la parametrii normali.Pierderea cunostintei se petrece, de obicei, noaptea sau dis-de-dimineata, in momentul in care cainele se odihneste sau doarme.Dar un singur atac de acest fel nu inseamna obligatoriu ca animalul este epilectic. Pentru ca aceasta boala implica astfel de atacuri repetate.Diagnosticarea si tratamentul unui caine bolnav de epilepsieAtunci cand ai identificat cel putin doua astfel de crize la cainele tau, trebuie sa faci neaparat o vizita medicului veterinar. Astfel, in urma unor analize de sange, de urina, sau folosind tehnologia cu raze X si cu ultrasunete, doctorul va fi in masura sa iti spuna cu certitudine daca animalul tau este bolnav de epilepsie sau nu. Si, in cazul in care diagnosticul final confirma existenta acestei afectiuni, ti se va explica si tratamentul indicat.De obicei, medicamentele folosite impotriva epilepsiei sunt barbituricile, in special fenobarbitalul. Acest tratament implica o serie de analize regulate pentru identificarea dozei exacte de care are nevoie cainele tau, dar si un numar de unu sau doua teste pe an pentru a se observa in ce masura este afectat ficatul patrupedului.Alte medicamente, precum primidonul, acidul valproic si clonazepamul, sunt utilizate in situatia in care animalul nu reactioneaza la tratamentul cu fenobarbital.In momentul de fata se experimenteaza si tipuri noi de tratamente alternative. Astfel, s-a descoperit ca acupunctura sau utilizarea unor suplimente precum vitamina B6, magneziul, manganul sau acidul folic sunt alti factori care pot ameliora starea cainilor epileptici.De asemenea, trebuie spus ca, in urma unui astfel de tratament acele atacuri insotite de pierderea cunostintei nu dispar, ci numarul lor se poate reduce la unul sau doua pe an.In plus, este indicat sa ai in vedere si inchiderea cainelui peste noapte intr-o cusca suficient de mare, pentru a-I asigura mai multa protectie. Acesta isi poate pierde cunostinta si, astfel, poate cadea de pe scari, spre exemplu, si exista riscul de a se rani, lovindu-se cu capul de diverse obiecte dure si/sau ascutite.Important este faptul ca intre crize, un caine epileptic se comporta absolut normal si poate duce o viata obisnuita, nu cu mult diferita de a celorlalti caini.Daca se intampla sa fiti martorul unei crize de epilepsie canina, este bine sa stiti ca nu aveti prea multe de facut pentru animalul dumneavoastra. Medicii veterinari recomanda, pentru inceput, indepartarea din jurul cainelui a obiectelor contondente de care s-ar putea lovi. Apoi, nu incercati sa-i deschideti gura pentru a-i tine limba afara deoarece sunt extrem de rare cazurile cand cainele isi poate „inghiti limba”. In plus forta maxilarului contractat nu va va permite deschiderea gurii cainelui. Dar daca, animalul dumneavoastra se sufoca intradevar si este constient in timp ce tuseste sec, saliveaza si are probleme cu respiratia, s-ar putea ca interventia dumneavoastra sa fie necesara. In primul rind, in acest caz, incercati sa deschideti gura animalului si sa cautati anumite obiecte ce ar putea obstrua caile respiratorii.In timpul crizei puteti incerca sa vorbiti usor cu cainele, sa-l linistiti, sa-l rostogoliti usor pe o suprafata plana sau pe o patura moale. Nu incercati sa luati cainele in brate deoarece, din cauza contractiilor puternice, il puteti scapa de la inaltime, accidentandu-l grav.Incercati sa opriti muzica si alti stimuli cum ar fi: lumina puternica, tipetele copiilor etc. In orice caz, tot ceea ce puteti sa faceti, este sa asteptati!Cel mai ingrozitor lucru la care veti asista, va surveni chiar inainte de sfarsitul crizei de „grand mal” – sau marea criza: cainele se sufoca, si chiar in momentul in care credeti ca va muri, acesta se relaxeaza si incepe din nou sa respire.
