Cum îngrijim, în terariu, o șopârlă cu limba albastră?

Potrivit Agerpres, șopârla cu limba albastră nu este deloc periculoasă, fiind docilă și tolerantă. De asemenea, este inteligentă, învățând să ia mâncarea din mâna stăpânului.Tiliqua scincoides face parte din familia Scincidae, genul Tiliqua și este originară din Australia, trăind prin păduri, pășuni și zone semi-aride. Șopârla și-a primit numele de la limba lată, de un albastru deschis. Expunerea limbii, combinată cu un șuierat sonor, este o modalitate eficientă pentru a evita un atac. Câteva specii similare trăiesc în Australia, iar unele pot fi întâlnite și în Noua Guinee și în câteva insule din Indonezia, potrivit site-ului The Reptile Database.Șopârla cu limbă albastră are un corp masiv și cilindric, un cap mare de formă triunghiulară cu fălci puternice. Botul este mediu, iar limba este la fel de lată precum capul. Picioarele sunt relativ subțiri și scurte. Lungimea este cuprinsă între 45 și 60 cm. Spatele reptilei, atât corpul cât și coada, este, în general, de un cafeniu caramel, marcat cu dungi închise la culoare și neregulate. Pe partea dorsală are diferite tonuri de gri, maro sau argintiu.Datorită mărimii mari a corpului și a picioarelor scurte ea se deplasează prin alunecare pe pântece. Șopârla își deplasează limba bifurcată spre exterior, chiar și de peste 300 de ori pe oră pentru a colecta particulele biochimice din aer. Un organ senzorial cunoscut sub numele de „organul lui Jacobson” aliniat cu celulele senzoriale în cerul gurii o ajută în detectarea schimbărilor subtile din mediul înconjurător.Pentru creșterea în captivitate, datorită mărimii sale mari, este recomandat un terariu foarte spațios. Pentru a reproduce cât mai fidel mediul său natural în spațiul său de locuit este indicat să existe o scoarță de copac, pietriș de acvariu, ziar sau o bucată de covor, câteva locuri unde să se poată ascunde, o piatra mare pe care să se poată cățăra și un bol de mărime medie pentru apă.Nu este indicat a se adăposti împreună mai mulți masculi, caracterizați de o natură dominantă, aceștia luptând pentru teritoriu. De asemenea, nici un mascul și o femelă nu trebuie ținuți împreună, deoarece masculul va încerca mereu să se împerecheze cu femela. Nu se adăpostește șopârla cu limba albastră cu alte specii, din cauza diferențelor de îngrijire, precum și a faptului că unele specii pot fi foarte afectate de prezența altor specii. Șopârlele femele pot fi adăpostite împreună, dacă dispun de un spațiu mare și de hrană suficientă.Șopârla cu limbă albastră nu este în măsură să-și producă propria căldură corporală, ea are nevoie de resurse pentru a-și menține temperatura corpului de 30-35 grade Celsius. O sursă suplimentară de căldură poate fi un bec roșu de 75 watt așezat la unul din capetele terariului pentru a menține temperatura și pentru a asigura o zonă caldă.Hrana acestei reptile trebuie să fie variată și include greieri, șoricei, melci, salată verde, brânză, dovlecei la grătar, căpșuni, broccoli și pepene galben, potrivit site-ului Animal Diversity Web. Mâncarea proaspătă îi este necesară de 3-4 ori pe săptămână. Meniul șopârlei ar trebui să conțină vitamine pentru a-i asigura nivelele potrivite de calciu și vitamina D3.Toate speciile sunt vivipare. Femela are la o naștere între 6 și 20 pui vii, după o gestație de aproximativ 150 de zile. Puii ajung la maturitate după trei ani. Aceștia seamănă cu adulții încă de mici. Șopârla cu limbă albastră trăiește, în captivitate între 15-20 ani, uneori și mai mult.