Știm cu toții, iubitor de animale, ca pe lângă timpul minunat petrecut în preajma animalelor, vin și anumite responsabilități și a curăța după ele e una din cele mai importante. Ne-am cofruntat, chiar și cei mai conștiincioși oameni în ale curățeniei, inevitabil, cu mirosul de câine ud sau cu „accidentul” unui animal ce nu poate fi scos la plimbare din cauză că plouă afară, zăpada e prea înaltă sau pur și simplu nu vrea. Există, din fericire, mai multe metode cu care putem elimina urina și alte mirosuri neplăcute, fără a recurge la produse de curățare chimice care pot fi toxice și fără a cheltui o grămadă de bani pe cele pe care le găsim în pet-shop-uri.
Pentru a parafraza o zicală veche, animalele de companie ar trebui să fie admirate și nu mirosite. Eu recomand ca litierele să fie păstrate curate, câinii să fie spălați ori de câte ori este necesar, cu un șampon ușor, fără parfum, caz în care mirosul animalului de companie va fi mascat tuturor nasurilor suspicioase.
Se mai poate apela, însă, și la ajutorul unui medic veterinar, pentru că mirosurile neplăcute pot fi semnele unor infecții sau boli ascunse vederii. Alergiile alimentare pot afecta mirosul organismului, astfel că ar fi bine ca cel mai bun prieten să fie hrănit cu mâncare specială hipoalergenică, măcar pentru câteva săptămâni, observând în același timp și dacă mirosul se schimbă.
Pentru absorbția mirosurilor, o alternativă sănătoasă, este să se pună vase mici cu oțet alb sau cu bicarbonat de sodiu pentru a absorbi mirosurile neplăcute în aproprierea litierelor sau pătuțurilor animalelor și dacă totuși te deranjează aroma puțin înțepătoare de oțet, îți poți face propriul odorizant de cameră din 20-30 de picături de ulei esențial (de care preferi: mentă, levănțică, lămâie, etc.) la o ceșcuță cu alcool. Amestecul se poate pune într-un pulverizator și poți da cu el în aer sau pe diverse obiecte, evitând să îl utilizezi pe blana sau părul animalelor.
Pentru a pastra un miros plăcut în casă, pardoseala e unul dintre aspectele care trebuie luate în seamă, covoarele și animalele de companie nefiind de aceeași parte a baricadei. Așa că uitați de covor și optați pentru parchetul liber. Se întreține mult mai ușor, elimini riscul alergiilor la fibrele sintetice și praful care se poate strânge între ele și astfel evitați contactul pe care animalele îl pot avea cu acarienii. Dacă totuși doreți covoare pe podele, alegeți unele din fibre naturale, care se pot curăța ușor, fie afară, cu bătătorul și furtunul cu apă, fie în mașina de spălat, unde se pot și usca.
Dacă aisunt covoare de la un capăt la celălalt al camerei sau orice tip de podea care a căpătat în timp fisuri sau suprafața a devenit poroasă, trebuie șters cât mai repede posibil „problema” pentru a preveni absorbția urinei în acea suprafață, altfel curățarea ar putea dura mult timp și ar fi mai complicată.
Suprafețele tari, dure trebuie curățate rapid. Cu cât lichidele stagnează, cu atât există șanse mai mari de colorare a suprafeței sau de deteriorare a finisajului. În caz că animalul de companie are un loc preferat în care urinează, se poate trata acea zona cu o substanță de neutralizare a mirosului pe bază de enzime, înlăturând mirosurile neplăcute pentru oameni, dar fiind utile în același timp pentru animale pentru a recunoaște acel loc ca fiind cel potrivit.
Petele de pe podele se pot reduce sau elimina dacă torni pe ele peroxid de hidrogen, acoperindu-le cu o cârpă umedă și verificându-le la fiecare 10 minute. În caz că există o pată mai rezistentă, se poate adăuga mai mult peroxid de hidrogen sau se poate șterge zona, în caz că acesta a dispărut. Odată ce zona s-a uscat, se poate refinisa cu nisip, dacă este necesar.
Când pisica sau câinele tău își face nevoile pe suprafețe moi precum covoare, saltele sau mobilier, se îndepărtează imediat partea solidă și se încearcă a se absorbi cât mai mult din cea lichidă cu un ziar sau prosoape vechi. Călcarea materialului absorbant accelerează procesul, iar dacă animalele sunt în curs de dresaj, pune hârtia murdară în locul unde dorești ca animalul să-și facă nevoile. Clătește zona murdară pe o arie mai mare decât strict cea în care animalul și-a făcut nevoile, pentru că s-ar putea fi stropit în jur, curăță doar cu apă rece, pentru că apa caldă sau aburul pot fixa pata în material și acoperă locul cu prosoape curate. Un aspirator cu apa este de mare folos pentru a scoate cea mai mare parte din umiditate, înainte să se infiltreze de tot în material. Dacă acționați rapid, acest lucru poate fi suficient pentru a scăpa de problemă.
În cele mai multe cazuri, însă, va trebui să faceți mai mult pentru a elimina complet mirosul și pentru a reduce șansele de a repeta procesul de curățare. Dacă nu vă dați seama de unde vine mirosul, puteți utiliza lumină ultra-violetă, care ajută la dezvăluirea petelor invizibile. Gelurile de curățare pe bază de enzime sunt deosebit de utile în eliminarea urinei. Înainte de a le utiliza, se poate folosi apă curată pentru a șterge pe cât mai mult posibil locul murdar și, dacă au fost folosite anterior alte produse de curățare, e necesar ca substanțele conținute de acestea să se înmoaie și să fie eliminate, pentru că pot interfera cu acțiunea enzimelor.
Acordați o atenție deosebită fibrelor naturale, pentru că substanțele pe bază de enzime le pot deteriora. Testează produsele pe o suprafață mică, nu foarte vizibilă, iar atunci când doriți să le aplici, pune detergentul pe bază de enzime pe suprafață în aceeași cantitate ca și conținutul accidental de urină. Se lasă la înmuiat cât scrie pe ambalaj și apoi se șterge zona până se usucă. Se poate folosi un ventilator pentru o uscare completă, astfel încât să fie eliminat riscul apariției de mucegai.
Atenție, însă, la substanțele de curățare pe bază de enzime. Pot fi minunate pentru a îndepărta mirosurile, însă pot declașa atacuri de astm, datorită enzimelor conținute, numite proteaze. Dacă există cineva în casă care suferă de astm, fie că e om sau animal, limitează procesul de curățare la apă curată și un aspirator. Se poate folosi un aspirator cu spălare pentru a completa procesul de curățare, nu înainte de a pune câteva cești de oțet alb în apa de curățare. Se vor evita, astfel, produsele chimice în curățarea covoarelor.
Unele zone sau obiecte prost întreținute nu vor scăpa niciodată de miros. Este posibil ca uneori să fi nevoit să arunci un covor sau o carpetă sau să schimbi porțiuni de podea care au fost victimele constante ale animalelor. Dar te sfătuiesc să urmezi sfaturile de mai sus înainte de a recurge la acțiuni drastice.
Lenjeria, hainele și alte articole lavabile se pot spăla în mașina de spălat cu detergent normal și o cană de oțet sau jumătate de ceașcă de bicarbonat de sodiu, soluții spumoase, borax sau un detergent special pentru scutecele copiilor. Apoi întinde-le la soare și mirosul ar trebui să dispară. Dacă găsești frecvent urină în pat, încearcă să protejezi așternutul cu un material impermeabil sau cauciucat, care poate fi găsit de animalele de companie ca neatractiv și nu vor mai căuta să-și facă nevoile în acel loc.
