Din cuprinsul articolului
Observarea naturii este o modalitate minunată nu numai de a face față momentelor dificile, ci și de a învăța mai multe despre noi înșine și despre lumea în care trăim.
Știați că un Neohelix albolabris – cunoscut mai degrabă sub numele de melc de pădure – are 2.462 de dinți?
„Dinții sunt minusculi și sunt dispuși în rânduri mici”, spune Elisabeth Bailey. „Dacă vă imaginați una dintre acele scări rulante incredibile… care sunt la 3 etaje în pământ, scara rulantă de dinți era ca o răzătoare și ei ar fi răzuit literalmente mâncarea pe măsură ce coborau pe ea.”
Motivul pentru care Bailey a ajuns să cunoască atât de bine detalii atât de amănunțite despre această creatură minusculă, melcul de pădure, este că, timp de un an, un Neohelix albolabris i-a fost companion constant.
La vârsta de 34 de ani, Bailey a fost lovită de o boală misterioasă pe care medicii nu au putut să o explice. Aceasta a țintuit-o la pat, iar ea, după propriile ei cuvinte, „s-ar fi simțit mai bine dacă aș fi trăit pe Lună, deoarece Luna are o gravitație mai mică și ar fi fost mai ușor pentru inima mea să pompeze sânge într-o atmosferă cu gravitație mai mică”.
Pe măsură ce capacitatea lui Bailey de a se mișca s-a oprit, ea nu a avut de ales decât să se alăture vieții pe banda lentă cu melcul de pădure pe care un prieten i-l lăsase pe noptieră.
„Un melc este un supererou”, spune Bailey.
Au avut la dispoziție mult mai mult timp pentru a dezvolta mecanisme de supraviețuire sigure și probabil că vor fi pe Pământ mult mai mult decât oamenii. Are o forță de multe ori mai mare decât greutatea sa. Un melc poate aluneca pe verticală chiar pe un trunchi de copac sau pe un perete – poate aluneca chiar și cu capul în jos pe un tavan sau pe partea inferioară a unei crengi.
„Niciun om cu acest echipament nu poate urca vertical pe un perete, darămite să se atârne de tavan.” În zilele în care Bailey nu a putut participa la lumea umană, ea s-a cufundat în lumea melcului.
În liniștea spațiului în care locuiau amândoi, ea putea auzi melcul mâncând. Ea a observat obiceiurile tovarășei sale, cum ar fi tendința acesteia de a dormi în timpul zilei și de a se aventura noaptea. Și a fost în timpul acestui an de încetinire și de observare că melcul a învățat-o pe Bailey o lecție importantă.
„Acest animăluț fusese scos din habitatul său… și a fost capabil să se adapteze”.„Capacitatea sa de a se adapta mi-a dat speranța că, într-un fel, voi găsi în cele din urmă o modalitate de a mă adapta la boala mea.”, potrivit bbcearth.com.
Atenție, atenție! Acum nu mai trebuie să te definești ca o „persoană iubitoare de pisică”…
În județul Buzău, un tânăr de 21 de ani din comuna Săgeata a fost reținut…
Un câine este cu siguranță cel mai bun prieten al omului. Este iubitor, amuzant și…
Noul animal de companie preferat în rândul românilor. Popularitatea tarantulelor ca animale de companie a…
Pisicile folosesc diferite gesturi și comportamente pentru a comunica atât între ele, cât și cu…
Primăria Cluj-Napoca, sub conducerea primarului Emil Boc, inițiază luni, 4 noiembrie, o campanie gratuită de…