Din cuprinsul articolului
Se pare că o caracatiță are trei inimi, a declarat pentru Live Science Kirt Onthank, biolog specializat în caracatițe de la Universitatea Walla Walla din Washington. Același lucru este valabil și pentru cele mai apropiate rude ale lor, calamarul și sepia.
Cea mai mare inimă a caracatițelor, inima sistemică, este situată în mijlocul corpului moluștelor. Aceasta pompează sângele oxigenat în jurul corpului, dar nu și către branhii. „Este cea mai mare și cea mai musculoasă dintre cele trei inimi. Celelalte două inimi se numesc inimi branhiale, fiecare dintre ele fiind atașată la una dintre cele două branhii ale caracatiței, „așa că sunt adesea numite „inimi branhiale”, a adăugat Kirt Onthank.
De ce are caracatița trei inimi și sângele albastru
Fiecare inimă branhială are rolul de a pompa sângele prin branhia de care este atașată. „Aceste inimi sunt relativ mici și nu sunt deosebit de puternice”, a spus Onthank.
Așadar, de ce are nevoie o caracatiță de trei inimi? „Din același motiv pentru care oamenii și alte mamifere au nevoie de patru camere în inimile lor, rezolvarea problemei tensiunii arteriale scăzute”, a explicat Onthank.
Animalele au nevoie de o presiune sanguină suficientă pentru a distribui sângele în tot corpul în mod eficient. Dacă o persoană suferă de tensiune arterială scăzută, „poate fi amețită sau chiar leșinată dacă se ”ridică prea repede în picioare” sau face un efort”, a precizat Onthank. „Acest lucru se datorează faptului că presiunea scăzută nu este suficientă pentru a livra sângele la creier”.
Branhiile de caracatiță ajută la atragerea oxigenului vital din apă, iar inimile branhiale ajută la pomparea sângelui sărac în oxigen prin branhii. Cu toate acestea, sângele bogat în oxigen care iese din branhii iese la o presiune scăzută, „ceea ce nu este bun pentru a trimite sânge în organism”, a spus Onthank.
Așadar, caracatițele „au o altă inimă după branhii pentru a presuriza din nou sângele, astfel încât, acesta să poată fi trimis la corp în mod eficient”, a explicat savantul.
Inimile caracatițelor se opresc pentru câteva momente atunci când înoată
Oamenii au o problemă similară. Cele două camere drepte ale inimii, atriul drept și ventriculul drept, pompează sângele din vene în plămâni. Atunci când sângele bogat în oxigen părăsește plămânii, iese la presiune scăzută.
„În cele din urmă, acele trei inimi îndeplinesc aceeași sarcină pe care o îndeplinește inima omului care are patru camere”, a mai spus Onthank.
„Caracatițele sunt un exemplu excelent al modului în care un organism complex și inteligent ar putea evolua într-o descendență complet separată de cea a vertebratelor. Au aceleași probleme, dar au găsit soluții diferite”.
În mod intrigant, un studiu din 1962 a sugerat că inima sistemică a caracatiței uriașe din Pacific (Enteroctopus dofleini) s-ar putea opri total „pentru perioade lungi de timp când se odihnesc, când nu au nevoie atât de mult de tensiune arterială ridicată”, a spus Onthank. În schimb, „inimile branhiale fac toată treaba”.
În plus, inimile caracatițelor se opresc pentru câteva momente atunci când înoată și nimeni nu știe sigur de ce, a spus Onthank.
Caracatițele preferă să se târască decât să înoate
„Cred că cea mai bună explicație este că înotul exercită o presiune atât de mare asupra inimilor lor încât este mai bine să se oprească pentru câteva momente în timp ce înoată decât să încerce să pompeze împotriva acestei presiuni”, a spus Onthank.
„Este un pic ca și cum ai umple un balon și l-ai elibera pentru a-l lăsa să zboare”. Acest lucru exercită o presiune mare asupra corpului lor, ceea ce le poate împiedica inima să pompeze în mod corespunzător. „Așa că, în loc să lupte împotriva acestei presiuni, s-ar putea ca ei să apese butonul de pauză al inimii lor pentru un moment sau două”, a adăugat Onthank.
În general, caracatițele preferă să se târască decât să înoate. „Într-adevăr, înotul pentru caracatițe este un fel de dezastru”, a spus Onthank. „Ele se suflă înainte cu același curent de apă cu care respiră, așa că înotul le încurcă și respirația.
Având în vedere că înotul le oprește inima pentru câteva momente și le dă peste cap respirația, nu este surprinzător că nu înoată atât de mult.”
De ce au caracatițlele sângele albastru
Un alt mod în care sistemul circulator al caracatițelor diferă de cel al oamenilor este faptul că sângele lor este albastru. Acest lucru se datorează faptului că și caracatițele la fel ca rudele lor cefalopode folosesc proteine pe bază de cupru, numite hemocianine, pentru a transporta oxigenul în sângele lor, în locul proteinei pe bază de fier numită hemoglobină pe care o folosesc oamenii.
S-ar putea crede atunci, în mod naiv, că acesta ar putea fi un motiv pentru care caracatița are nevoie de trei inimi. Cu toate acestea, hemocianinele transportă mai mult oxigen decât hemoglobina în medii cu conținut scăzut de oxigen și la temperaturi scăzute, ceea ce le face mai utile pe mare, a declarat Onthank.
În plus, atunci când hemocianina caracatiței se leagă de o moleculă de oxigen, acest lucru face ca aceasta să aibă mai multe șanse să se lipească de o altă moleculă. Această proprietate, numită cooperativitate, o face mult mai bună la transportul oxigenului decât majoritatea hemocianinelor, a spus Onthank.
Per total, în mare, hemocianina caracatiței „este cel puțin un pigment de transport al oxigenului comparabil, dacă nu mai bun, decât hemoglobina”, a spus Onthank. „Acum, dacă ne gândim dacă caracatițele ar putea cuceri pământul, atunci hemocianina probabil că le-ar reține”, potrivit livescience.com.
