E solistul uneia dintre cele mai iubite şi longevive trupe de pop-rock din românia, formaţia Taxi. Dan Teodorescu a rupt gura târgului, cum s-ar spune, cu fel şi fel de melodii, care mai de care mai originale, mai “iubibile” şi… cu mesaj! De la piesa “Câinele comunitar”, Dan a ajuns la sufletul iubitorilor de animale, pentru că a fost primul – şi poate şi singurul – care a atras atenţia într-un mod atât de răsunător despre problema maidanezilor. Interesant e că pe parcursul acestui interviu am aflat că Dan Teodorescu nu are acasă niciun câine comunitar, fapt pe care l-a şi explicat în exclusivitate pentru cititorii Animal Zoo, dar totuşi există cineva care îi înseninează viaţa. Autor: Nuami Dinescu 
Nuami Dinescu: De unde şi de când dragostea ta pentru animale? Copilul Dan avut animale când era mic? Dan Teodorescu: N-am avut niciun animal când eram mic. Nu prea îmi plăceau câinii, mai ales după ce mă muşcase unul şi urmasem o cură foarte simpatică de injecții în burtă. Cât despre pisici, pur şi simplu nu le suportăm. Până-ntr-o zi când am găsit o maidaneză pe preşul de la intrare. M-am gândit ;;hai să-i dau nişte lapte şi pe urmă o duc în față blocului, că se descurcă ea::. Au trecut 10 ani de atunci. Se numeşte Miruna şi e practic stăpână casei. O perioadă am avut şi un câine, care, la un moment dat, din varii motive, s-a retras la țara, unde e mult mai fericit decât într-un apartament de două camere.
Câte animale aveţi acum? D.T.: Avem două pisici, răsfățate dincolo de limitele imaginabilului, pe numele lor Miruna şi Rita.
Ce fac ele când plecați în concediu sau aveți un proiect care va ține departe de casă?D.T.: Bănuiesc că fac exact ce fac şi când suntem acasă: ce vor ele! Singură diferență e că li se schimbă servitorii.Dacă apare un copil, ce facem cu animalele?D.T.: Părerile sunt împărțite, aşa că fiecare face ce crede că e bine.
Nu mi iese din minte imaginea ta de la o petrecere sofisticată, când în toată lumea aia simandicoasă şi îmbrăcată la patru ace, tu ai stat aplecat şi vorbeai cu cu jerpelit de cățel… Îți mai aminteşti?D.T.: Îmi sunt dragi de nu pot să mă abțin.Te-ai gândit vreodată să-ți pui mascotă a trupei un cățel, după succesul melodiei “Câinele comunitar”?D.T. : Nu. N-aş mai avea zile bune cu pisicile noastre.Irina, soţia ta, nu-ți adună de pe străzi căței sau pisici să le aducă acasă? Sau aveți un pact, că nu mai e loc?D.T.: Am ajuns la concluzia că doi oameni şi două pisici în două camere sunt de-ajuns.Ce crezi că se poate face pentru a rezolvă, cât de cât, problemă câinilor fără stăpân?D.T. : Fără a intră în detalii, repet ce s-a tot spus: sterilizare şi responsabilizare. A lor, respectiv a noastră, că să nu existe dubii.
Din spirit de frondă cu ei, eu mă consider un câine comunitar, maidanez cum se zice.Tu?D.T. : Păi dac-o să rămână ceva legat de mine în istoria muzicii româneşti, cred că o să fie menționarea faptului că am fost singurul ciudat care a cântat “castraţi-mă, castrați-ma”!
