De ce erau pisicile importante pentru egipteni?

De ce erau pisicile importante pentru egipteni? Deși s-ar putea crede că pisica și omul au împărțit același habitat și au conviețuit în armonie de-a lungul timpului, nu este chiar așa. Pisica a fost domesticită treptat încă din antichitate, datorită unor calități esențiale pentru oameni.

Multă lume ar putea susține că pisica a fost necesară doar pentru a ține de urât în lipsa bărbaților sau a soților care erau plecați la muncă sau la război.

De ce erau pisicile importante pentru egipteni?

Sau poate că pur și simplu faptul că toarce atât de plăcut atunci când este mângâiată sau că este jucăușă din fire a convins oamenii să le aibă alături în zilele ploioase sau în vremuri tulburi.

Cu toate acestea, adevărul este că pisica a fost întotdeauna un vânător excelent de șoareci – principalul dușman al grăunțelor muncite de oameni și stocate în hambar.

Trebuie să ne amintim că în vremurile de demult, oamenii depindeau în mare măsură de hrana furnizată direct de pământ. Atât pentru ei, cât și pentru animalele pe care le domesticiseră și le aveau în grijă în jurul casei.

Așadar, deși astăzi pisica nu mai este la fel de utilă în vânarea șoarecilor. Când păstrăm în cămară doar pungi cu făină și pesmet. În trecut șoarecii cauzează pagube semnificative recoltelor, pagube care nu puteau fi rezolvate până la apariția pisicii în așezările umane.

Un alt aspect pozitiv al prezenței pisicilor în apropierea așezărilor umane a fost capacitatea lor de a neutraliza focarele de boli transmisibile la om. Se știe că șoarecii au contribuit la transmiterea unor boli sau declanșarea unor epidemii.

Preoții egipteni au observat acest lucru și au considerat pisica. Datorită beneficiilor pe care le-a adus – ca fiind un trimis al divinității.

De ce pisica a fost totuși domesticită într-o măsură mai mică decât câinele, spre exemplu?

La această întrebare au fost oferite variate răspunsuri, dar ceea ce este esențial sunt calitățile pisicii de care omul avea nevoie.

Oamenii au încurajat pisica să se comporte ca un vânător, să-și păstreze caracteristicile asociate speciei: cea de prădător al șoarecilor.

Mutările morfologice în aspectul pisicii au fost extrem de puține pe parcursul domesticirii acesteia. Și s-au remarcat după perioade foarte mari de timp (de ordinul sutelor de ani).

În special în privința formei urechilor și a craniului, care a devenit mai bombat în zona temporală.

Primele dovezi materiale cu privire la existența pisicilor domestice provin din Egipt. Astfel, se poate susține teoria conform căreia pisica domestică actuală își are originile în Africa, iar primele contacte cu omul au avut loc în regiunea Egiptului.

Datorită contribuției sale extrem de utile în reducerea pagubelor din hambar (recunoscute chiar în documente oficiale în jurul anului 2500 î.Hr.). Pisica a fost considerată un trimis al divinității. A fost oficial plasată sub protecția legii, iar oricine omora o astfel de pisică risca pedeapsa cu moartea, conform eva.ro.