De ce îşi abandonează oamenii animalele de companie? Cesar Millan: „Oamenii se concentrează mai mult pe…”

De ce îşi abandonează oamenii animalele de companie? Cesar Millan: „Oamenii se concentrează mai mult pe…”Toată lumea știe că Cesar Millan este un dresor de câine, cu peste 25 de ani de experiență canină. Însă mulți nu știu că el se ocupă și cu salvarea animalelor abandonat, reabilitarea lor şi facilitarea adopţiei acestora.O mare componentă misiunii sale stă în adăposturile din întreaga lume. Acolo, Cesar ştie că trebuie să facă: “Sunt sute de milioane de câini fără stăpân în întreaga lumea, iar o parte dintre aceştia, cei care se află în adăposturi, vă aşteaptă să-i luaţi acasă. O nouă casă sau moarte!”, spune Cesar despre soarta acestor patrupede.Sunt abandonaţi pentru că ceva nu e în regulă cu ei: “E un mit care persistă şi, din păcate, e decisiv în soarta multor animale. Oamenii cred că patrupedele din adăposturi ajung acolo pentru că sunt agresive, fug des de acasă sau au fost abandonate pentru că sunt grav bolnave. În realitate, motivul pentru care câinii ajung pe străzi nu are legatură cu sănătatea, atitudinea şi comportamentul câinelui. Oamenii îşi abandonează animalele atunci când schimbă locuinţa sau, mai rău, când îşi doresc o altă rasă. Mai mult, câinii ajung în adăposturi şi atunci când stăpânii realizează că responsabilitatea la care s-au înhămat e mai mare decât pot ei să ducă”, spune Cesar Millan.

99% dintre aceşti câini nu suspină după fosta familie

„E foarte adevărat că nu vei cunoaşte istoria lor, dar acesta nu e un lucru rău, deoarece nici măcar ei, câinii, nu-şi cunosc istoria. 99% dintre aceşti câini nu suspină după fosta familie, deci tu le poţi fi un bun lider. Poate în unele cazuri vei afla o mică poveste despte câinele pe care vrei să-l adopţi, dar singurul care va fi ancorat în trecut eşti tu. Unii câini poate au fost luaţi dintr-un ring de lupte ilegale, alţii au fost aruncaţi din maşină în mers, alţii au fost abuzaţi de copii… Poveştile sunt multe şi dureroase. Dar în momentul în care patrupedul e reabilitat într-o familie iubitoare, tot acest trecut este uitat de câine. Singurul care va ţine cont de aceşti factori va fi stăpânul. Şi va încerca să motiveze fiecare gest al animalului cu acest trecut.”Ar putea avea o boală? Cesar Millan: “Da, ar putea avea. Totodată, adăposturile decente oferă servicii medicale animalelor aflate în custodia lor. Cel puţin, un examen clinic făcut acolo îţi va spune dacă acel câine suferă de o afecţiune anume.Nu sunt rasă pură. Cesar Millan: “Şi? Dacă nu eşti crescător şi nu cauţi să mergi prin expoziţii cu câinele tău, matisii sunt ideali. Aceştia nu prezintă atât de des problemele genetice specifice raselor pure, precum displazia de şold la Ciobănescul German sau săpatul excesiv al terrierilor.Metisii sunt şi mai interesanţi, din punct de vedere al aspectului, din moment ce nu respectă standardul rasei.”Sunt prea bătrâni? “E o idee atrăgătoare să adopţi un pui de căţel pentru că ai ocazia începi cu el de la zero. Totodată, oamenii se concentrează mai mult pe aspectul dulce al câinelui, decât pe cel practic. Uneori, creşterea unui pui de câine poate fi la fel de dificilă ca şi creşterea unui copil. E un job full-time! Şi dacă nu ai răbdare să ştergi pipi de pe covor, să îl scoţi de cinci ori pe zi să-şi facă nevoile, să ţi se roadă pantofii, să vezi cum fiecare regulă impusă de tine e testată constant de micuţ, soluţia ideală este să adopţi un câine matur. Aceştia nu fac în casă, sunt obişnuiţi cu oamenii şi poate ştiu chiar şi câteva trucuri de dresaj! Nu ignoraţi câinii cu vârste peste şapte ani. Aceştia sunt ideali pentru persoanele în vârstă, pentru persoanele care au un nivel de energie mai scăzut. Un metis trăieşte 15 ani… Deci veţi avea încă 8 ani de petrecut împreună”, a mai adăugat dresorul.