De ce preferă unii oameni pisicile în locul câinilor?

De ce preferă unii oameni pisicile în locul câinilor? De cele mai multe ori, pisica, cu aere de regina, este răsfățată în casă: doarme unde și când are chef, mănâncă atunci când îi este foame.

Căci are întotdeauna la dispoziție castronelul – se joacă fără nicio grijă, toarce mulțumită, și, atunci când e „în toane bune”, ne acordă favoarea de a ne mângâia, ceea ce ne merge, evident, la suflet.

De ce preferă unii oameni pisicile în locul câinilor?

Indiscutabil, aceste „atenții” din partea felinei creează o stare de mulțumire și reprezintă semnele prin care ea își afirmă satisfacția.

De ce unii preferă o pisică în locul unui câine? Să fie oare vorba de niște avantaje din punct de vedere al întreținerii și al timpului alocat?

Există într-adevăr unele înlesniri în aceste privințe: pisica mănâncă puțin, ocupă un spațiu relativ restrâns și nu trebuie scoasă la plimbare.

Cine își ia o pisică va ține cont de toate aceste amănunte. Încă de pe vremea egiptenilor, pisica a fost folosită de către oameni pentru distrugerea șoarecilor, a șobolanilor din hambare, depozite și gospodării, iar în prezent.

Deși există o diversitate de rase, îndeletnicirea sa de bază a rămas neschimbată. Treptat ea a devenit animal de companie și, mai nou, actriță de film.

În funcție de popoare și de perioada istorică, pisica fie a cunoscut o viață de lux la curțile împăraților, fie a fost prigonită. Prinsă și arsă pe rug, sau chiar consumată pe post de delicatesă culinară.

În general, ea nu este atașată atât de om, cât de gospodăria sa, la care se întoarce chiar și atunci când proprietarul lipsește.

Pisica își avertizează stăpânii în cazul apropierii unor catastrofe naturale

La sate, în special, stăpânii nu hrănesc suficient pisica. Tocmai pentru că ea să-și îndeplinească misiunea de exterminator al șoarecilor și al șobolanilor.

Dacă se află în apropierea unui câmp sau a unei păduri, aceasta se adaptează rapid sau chiar revine la viața sălbatică. Împerechindu-se cu pisicile sălbatice și hrănindu-se cu păsări și rozătoare. Căci nu are nevoie de om pentru a supraviețui în natură.

Se pare totuși că pisica îndrăgește omul pentru că el îi acordă îngrijire, hrană, adăpost și, mai ales, afecțiune. De aceea nu va ezita să-i răspundă acestuia cu aceleași sentimente, de regulă atunci când și cât vrea ea.

Sunt cazuri în care pisica s-a întors acasă de la distanțe foarte mari, din locuri unde nu mai fusese niciodată.

Uneori, după moartea proprietarului, ea își schimbă comportamentul, părăsește gospodăria sau pur și simplu refuză să mai trăiască.

Este recunoscut rolul terapeutic al pisicii în ameliorarea unor boli, prezența sa alături de pacienți fiind de bun augur.

Ea alină singurătatea multor oameni, a bătrânilor care se află în imposibilitatea de a găzdui un câine din cauza lipsei banilor, a spațiului restrâns, a timpului sau a altor probleme.

Pisica își avertizează stăpânii în cazul apropierii unor catastrofe naturale. În cele mai multe cazuri. Omul nu intervine cu nimic în ceea ce privește educația pisicii, mulțumindu-se să spună: „e pisică și nu am ce să-i fac”, uitând că răsfățul exagerat este nociv, conform eva.ro.