Cel mai urât sentiment pentru un iubitor de animale, pentru un om bun care încearcă să ajute un suflet chinuit, e probabil atunci când oamenii din jur îl privesc – şi-l apostrofează chiar! – ca pe un nebun, ca pe un om părăsit care şi-a găsit alinarea singurătăţii în nişte biete necuvântătoare. Ce e mai grav este că deseori, ca să nu spun că pentru mine e o regulă, cei care te etichetează astfel sunt oameni cu adevărat singuri, oameni greu de suportat, oameni care au nevoie de oameni, dar de care ceilalți oameni fug!Cei care reunţă la un pachet de gumă pentru a da unui câine câteva bucăţi de carne, dau dovadă că şi-au setat priorităţile în viaţă. Dau dovadă de mai multă luciditate decât o persoană care se duce şi-şi toacă salariu prin mall pe nişte haine. Şi care, culmea, apoi se laudă că regretă aruncarea banilor pe lucruri nefolositoare. Oamenii care iubesc animalele nu regretă niciodată o faptă bună făcută pentru un necuvântător, indiferent că a fost o cheltuială care să le zdruncine serios bugetul. Aceştia nu sunt oameni nebuni. Aceştia nu dau banii pe băutură, aceştia nu mănâncă la restaurantul de pe Dorobanţi, aceştia nu prea găsesc plăcere în nimicurile astea ridicate la rang superior de societate. Aceştia nu-şi mângâie hainele şi nici nu plâng de fericire când văd friptura în farfurie. Mai mult, acești oamenii nu ajută doar animalele.Ajută și copii, ajută sinistrați, acești „paria” sunt, de fapt, cei care donează bani pentru micuții cu boli incurabile, sunt cei care au renunțat la hainele pe care NU voiau să le arunce atunci când au fost calamități. Sunt oameni care scriu pe internet un „Dumnezeu să-l ierte!” la știrea macabră în care unul a murit într-un accident de mașină. Această gașcă de „nebuni” dau mesaje de susținere sportivilor noștri care se trezesc singuri pe la olimpiade. Aşa că nu pot să nu mă întreb… De unde atâta răutate? Mi-ar plăcea ca măcar unul dintre cei care judecă o bătrână singură care are şase pisici în casă să spună de unde musteşte atâta răutate în el.Şi de ce nu găseşte satisfacţie în a fi util lumii în care trăieşte, în a ajuta. Căci, pe bune acum, dar asta e adevărata definiţie a superiorităţii: altruismul. Dragi iubitori de animale, de natură, de lumea în care v-aţi născut, acest mesaj e pentru cei de care vă loviţi zi de zi, acei oameni care vă fac să vă iubiţi şi mai mult necuvântătoarele.
