Din cuprinsul articolului
De ce vrăjitorii erau înconjurați de salamandre? Mituri despre monstrul care a îngrozit planeta!
Chiar dacă este mult mai mică decât un șarpe, salamandra de foc, considerată în Evul Mediu un element de vrajitorie și un mesager venit din iad care putea ucide un om, este otrăvitoare.
De ce vrăjitorii erau înconjurați de salamandre?
Stilul de viață secret al acestor amfibieni a dat naștere multor legende. Salamandra de foc a fost un tovarăș fidel al alchimiștilor și vrăjitorilor. Aceste mici creaturi erau uscați, zdrobiți, adăugați la tot felul de poțiuni medicinale și otrăvuri pentru a le îmbunătăți efectul.
Salamandra comună sau salamandra de foc se poate întâlni în pădurile răcoroase şi umede de foioase şi în zonele montane. Aria de răspândire este în centrul şi sudul Europei, în nordul Africii şi în Orientul Mijlociu. În România se găseşte Munţii Carpaţi în pădurile de foioase (fag, stejar), pe malurile pârâurilor şi lângă izvoare. Este în primul rând nocturnă şi iubitoare de umiditate. Este, de asemenea, un indicator important pentru pădurile de foioase sănătoase.
Pielea salamandrei este neagră cu dungi sau pete colorate de la galben la portocaliu. Marcajul de pe spate este diferit pentru fiecare animal. Este nocturnă şi iubitoare de umiditate.
Salamandrele sunt animale solitare. Își manifestă activitate zilnică și își părăsesc adăposturile de obicei noaptea. Se hrănește de obicei cu râme, larve și nevertebrate mărunte. Odată cu apariția vremii reci, multe specii de salamandre hibernează.
Conform oamenilor de știință pielea salamandrei acumulează o cantitate mai mare de otravă în piele înainte de perioada de hibernare.
Când este activă, salamandra poate emite substanțe toxice care au efect nociv pentru sistemul nervos central. Aceasta otravă este fatală pentru animale și este folosită de amfibian în prinderea prăzii. Pentru om nu este mortală, dar poate provoca arsuri puternice.
Reproducerea. Are loc în lunile iunie-iulie. O caracteristică special a acestei specii de salamandre este că, în această perioadă masculul depune sperma pe pielea femelei care o depune în cloacă atunci când dorește să aibă pui. Acest lucru poate să se întâmple chiar și la câteva luni de zile după actul în sine.
De asemenea femela poate întârzia și dezvoltarea ouălor în așa numitul ,,uter” și elimină mai târziu larvele aproape complet metamorfozate. Ovulul se dezvoltă în corpul femelei, embrionul este hranit cu gălbenușul de ou și larva primește hrană și apă din corpul mamei. La această specie apare fenomenul de canibalism intrauterin, unii embrioni pot considera o sursă de hrană alte ouă nefertilizate sau embrioni slab dezvoltați.
Salamandra de foc trăiește în captivitate aproape 50 de ani, dar în mediul natural nu depășește 14-15 ani. Sunt și unele specii mai longevive, ca de exemplu salamandra de grotă care trăiește chiar și 100 de ani.
