rechinul de Groenlanda; sursă foto: descoperă.ro
Din cuprinsul articolului
Broaștele țestoase nici măcar nu intră în topul 10 al celor mai longevive animale. Cele mai longevive animale sunt „echipate” cu trăsături care le permit să țină în loc și, uneori, chiar să oprească sau să inverseze procesul de îmbătrânire. În timp ce oamenii pot avea o „limită absolută” de puțin pste 100 de ani, aceasta este doar o clipită în comparație cu secolele și mileniile pe care le trăiesc unele animale.
Adevărații campioni ai vârstei trăiesc în apă, adesea la adâncimi mari, unde condițiile sunt stabile și constante. Oamenii de știință nu pot înregistra nașterea și moartea fiecărui membru al unei specii, așa că, de obicei, estimează durata maximă de viață pe baza a ceea ce se știe despre biologia unei specii. De la bătrân la cel mai bătrân, iată 12 dintre cele mai longevive animale din lume în prezent.
Țestoasele sunt renumite pentru longevitatea lor. Cel mai bătrân animal terestru în viață este o broască țestoasă uriașă din Seychelles (Aldabrachelys gigantea hololissa), în vârstă de 190 de ani, pe nume Jonathan. Broasca țestoasă trăiește pe insula Sfânta Elena, în Oceanul Atlantic de Sud, după ce a fost adusă acolo de oameni din Seychelles în 1882.
Vârsta lui Jonathan este o estimare, dar o fotografie a acestuia, realizată între 1882 și 1886, arată că era complet matur, cel puțin 50 de ani la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Pe 12 ianuarie 2022, Guinness World Records a anunțat că Jonathan a fost cea mai bătrână broască țestoasă din toate timpurile. „El este o emblemă locală, simbolizând persistența în fața schimbării”, a declarat atunci Joe Hollins, medicul veterinar al lui Jonathan, pentru Guinness World Records.
Țestoasele uriașe trebuie să trăiască mult timp pentru a se putea înmulți în mod repetat și pentru a produce o mulțime de ouă, deoarece multe sunt mâncate de prădători. Capacitatea lor de a distruge rapid celulele deteriorate care în mod normal se deteriorează odată cu vârsta poate ajuta țestoasele să trăiască atât de mult, a relatat Live Science.
Aricii de mare roșii (Strongylocentrotus franciscanus) sunt nevertebrate mici și rotunde acoperite de spini. Trăiesc în apele de coastă de mică adâncime din largul Americii de Nord, din California până în Alaska, unde se hrănesc cu plante marine, potrivit Oregon State University.
Cercetătorii obișnuiau să presupună că aricii roșii de mare cresc rapid și au o durată de viață modestă, de până la aproximativ 10 ani, dar, pe măsură ce au studiat mai în detaliu speciile, au realizat că acești arici continuă să crească foarte încet și, în unele locuri, vor supraviețui secole întregi dacă reușesc să evite prădătorii, bolile și pescarii.
Aricii de mare roșii găsiți în largul Washingtonului și al Alaskăi trăiesc probabil peste 100 de ani, iar cei mai longevivi indivizi din British Columbia, Canada, ar putea avea în jur de 200 de ani, potrivit unui studiu din 2003 publicat în revista Fishery Bulletin.
Balenele Bowhead (Balaena mysticetus) sunt cele mai longevive mamifere. Durata de viață exactă a balenelor arctice și subarctice nu este cunoscută, dar vârfurile de harpon de piatră găsite la unii indivizi capturați dovedesc că acestea trăiesc confortabil peste 100 de ani și pot trăi mai mult de 200 de ani, potrivit National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA).
Balenele au mutații la o genă numită ERCC1, care este implicată în repararea ADN-ului deteriorat, care ar putea ajuta la protejarea balenelor de cancer, o potențială cauză de deces.
În plus, o altă genă, numită PCNA, are o secțiune care a fost duplicată. Această genă este implicată în creșterea și repararea celulelor, iar duplicarea ar putea încetini îmbătrânirea.
Peștele de stâncă roșiatică (Sebastes aleutianus) este unul dintre cei mai longevivi pești, cu o durată maximă de viață de cel puțin 205 ani, potrivit Washington Department of Fish and Wildlife. Aceștia pești roz sau maronii trăiesc în Oceanul Pacific din California până în Japonia.
Cresc până la 97 de centimetri și mănâncă alte animale, precum creveți și pești mai mici, potrivit Comitetului privind statutul faunei pe cale de dispariție din Canada, un grup consultativ independent care evaluează statutul speciilor amenințate cu dispariția în Canada.
Un studiu din 2021 publicat în revista Science a analizat genomurile a 88 de specii de pești stâncă, inclusiv a peștelui-roșu, și a descoperit cărți de vizită genetice pentru longevitate, inclusiv căi de reparare a ADN-ului care pot ajuta la evitarea cancerelor. O durată de viață mai lungă permite peștilor de stâncă să crească mai mari și să producă mai mulți pui.
Midiile perlate de apă dulce (Margaritifera margaritifera) sunt bivalve care filtrează particulele de hrană din apă. Ele trăiesc în principal în râuri și cursuri de apă și pot fi găsite în Europa și America de Nord. Cea mai veche midie perlată de apă dulce cunoscută avea 280 de ani, potrivit World Wildlife Fund for Nature. Aceste nevertebrate au o durată de viață lungă datorită metabolismului lor scăzut.
Midiile perlate de apă dulce sunt o specie pe cale de dispariție. Populația lor este în declin din cauza unei varietăți de factori legați de om, inclusiv deteriorarea și modificarea habitatelor râurilor de care depind, potrivit Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii.
Rechinii de Groenlanda (Somniosus microcephalus) trăiesc în adâncurile oceanelor Arctic și Atlantic de Nord. Aceștia pot ajunge să aibă o lungime de 7,3 metri și au o dietă care include o varietate de alte animale, inclusiv pești și mamifere marine, cum ar fi focile, potrivit Observatorului de rechini din St. Lawrence din Canada.
Un studiu din 2016 asupra țesutului ocular al rechinilor din Groenlanda, publicat în revista Science, a estimat că acești rechini pot avea o durată maximă de viață de cel puțin 272 de ani. Cel mai mare rechin din acel studiu a fost estimat la aproximativ 392 de ani, iar cercetătorii au sugerat că rechinii ar fi putut avea o vârstă de până la 512 ani. Estimările privind vârsta au venit cu un grad de incertitudine, dar chiar și cea mai mică estimare de 272 de ani face ca acești rechini să fie cele mai longevive vertebrate de pe Pământ.
Viermii tubulari sunt nevertebrate care trăiesc pe fundul oceanului. Bacteriile din tuburile lor creează zaharuri din substanțe chimice, pe care le absorb ca hrană, potrivit site-ului Dive and Discover al Woods Hole Oceanographic Institution. Unii viermi tubulari trăiesc în jurul izvoarelor hidrotermale, dar cele mai longevive specii se găsesc în medii mai reci și mai stabile, numite „cold seeps”, unde substanțele chimice se scurg din fisuri sau crăpături de pe fundul mării, potrivit site-ului Exploring Our Fluid Earth, găzduit de Universitatea din Hawaii.
Un studiu din 2017 publicat în revista The Science of Nature a constatat că Escarpia laminata, o specie de vierme tubular din Golful Mexic, care trăiește în mod regulat până la 200 de ani, iar unele exemplare supraviețuiesc mai mult de 300 de ani.
Viermii tubulari au un metabolism lent și puține amenințări naturale (cum ar fi prădătorii), ceea ce a ajutat aceste creaturi să evolueze cu o durată de viață atât de lungă.
Scoicile quahog oceanice (Arctica islandica) trăiesc în Oceanul Atlantic de Nord. Această specie de apă sărată poate trăi chiar mai mult decât celălalt bivalv de pe această listă, midiile perlate de apă dulce. O scoică quahog oceanică găsită în largul coastei Islandei în 2006 avea 507 ani, potrivit National Museum Wales din Marea Britanie. Scoica antică a fost supranumită Ming deoarece s-a născut în 1499, când dinastia Ming a condus China (din 1368 până în 1644).
„În apele mai reci din jurul Islandei, Quahog Ocean Quahog are un metabolism mai lent și, prin urmare, crește încet și ar putea chiar să trăiască mai mult de 507 ani doar că oamenii de știință nu au găsit încă una mai bătrână!” Anna Holmes, curator al biodiversității nevertebratelor (bivalve) la Muzeul Național din Țara Galilor, a scris pe site-ul muzeului în 2020.
Coralii arată ca niște roci și plante subacvatice colorate, dar sunt de fapt alcătuite din exoscheletele unor nevertebrate numite polipi. Acești polipi se înmulțesc continuu și se înlocuiesc pe ei înșiși, creând o copie identică din punct de vedere genetic, ceea ce, în timp, face ca structura exoscheletului coralului să crească din ce în ce mai mult.
Prin urmare, coralii sunt compuși din mai multe organisme identice, în loc să fie un singur organism, astfel încât durata de viață a coralului este mai degrabă un efort de echipă.
Coralii negri de adâncime sunt printre cei mai longevivi corali. Specimenele de corali negri găsite în largul coastei Hawaii au fost datate cu radiocarbon și au o vechime de 4.265 de ani, a relatat Live Science.
Bureții sunt formați din colonii de animale, asemănătoare coralilor, și pot trăi, de asemenea, mii de ani. Bureții de sticlă sunt printre cei mai longevivi bureți de pe Pământ. Membrii acestui grup sunt adesea găsiți în adâncurile oceanului și au schelete care seamănă cu sticla, de unde și numele lor, potrivit NOAA.
Un studiu din 2012 publicat în revista Chemical Geology a estimat că un burete de sticlă aparținând speciei Monorhaphis chuni avea o vechime de aproximativ 11.000 de ani. Alte specii de bureți ar putea trăi chiar mai mult timp.
Turritopsis dohrnii este numită meduza nemuritoare, deoarece poate trăi potențial pentru totdeauna. Meduzele își încep viața ca larve înainte de a se stabili pe fundul mării și de a se transforma în polipi. Acești polipi produc apoi meduze care înoată liber. T. dohrnii mature sunt speciale prin faptul că se pot transforma din nou în polipi dacă sunt deteriorate fizic sau înfometate, potrivit Muzeului American de Istorie Naturală, iar mai târziu revin la starea de meduză.
Meduzele, care sunt originare din Marea Mediterană, pot repeta de mai multe ori această ispravă de inversare a ciclului lor de viață și, prin urmare, este posibil să nu moară niciodată de bătrânețe în condițiile potrivite, potrivit Muzeului de Istorie Naturală din Londra.
T. dohrnii sunt mici, mai puțin de 4,5 milimetri în diametru, și sunt mâncați de alte animale, cum ar fi peștii, sau pot muri prin alte mijloace, împiedicându-i astfel să atingă efectiv nemurirea.
Hidra este un grup de nevertebrate mici cu corpuri moi care seamănă ușor cu meduzele și, ca și T. dohrnii, au potențialul de a trăi veșnic. Aceste nevertebrate sunt alcătuite în mare parte din celule stem, care se regenerează continuu prin duplicare sau clonare, astfel încât aceste animale nu se deteriorează pe măsură ce îmbătrânesc.
Ele mor în condiții naturale din cauza unor amenințări precum prădătorii și bolile, dar fără aceste pericole externe, ele ar putea continua să se regenereze la nesfârșit.
„Ele nu par să îmbătrânească, deci, potențial, sunt nemuritoare”, a declarat pentru Live Science Daniel Martínez, profesor de biologie la Pomona College din Claremont, California, care a descoperit lipsa de îmbătrânire a hidrei.
Atenție, atenție! Acum nu mai trebuie să te definești ca o „persoană iubitoare de pisică”…
În județul Buzău, un tânăr de 21 de ani din comuna Săgeata a fost reținut…
Un câine este cu siguranță cel mai bun prieten al omului. Este iubitor, amuzant și…
Noul animal de companie preferat în rândul românilor. Popularitatea tarantulelor ca animale de companie a…
Pisicile folosesc diferite gesturi și comportamente pentru a comunica atât între ele, cât și cu…
Primăria Cluj-Napoca, sub conducerea primarului Emil Boc, inițiază luni, 4 noiembrie, o campanie gratuită de…