Joi, 30 mai. Ploua mărunt şi ascultam la teatrul radiofonic despre riscurile publicării nuvelei “Sărmanul Dionis” în “Convorbiri literare”. Ion Creangă tocmai intra la Junimea când am ajund în Parcul Izvor, Dodo şi-a văzut un prieten şi a început să mârâie de nerăbdare. Odată cu noi intrau în parc nişte tineri polonezi, care se întorceau foarte pe picioare de la un chef, Dodo a pornit pe traseul obişnuit să-i adulmece pe funcţionarii de la Casa poporului, care grăbeau spre muncă. Mai departe, catre unul dintre terenurile de baschet, un boschetar dormea tolănit în ploaie.Multe coşuri de gunoi erau răsturnate. Am observat, foarte de dimineaţa destui oameni care caută în coşurile de gunoi şi iau cutii goale din metal, de obicei de bere. Am auzit că acestea aduc bani buni, când sunt predate la anumite depozite. Partea proastă este că cei care le strâng(oameni cu aspect foarte sărac) din comoditate răstoarnă coşurile şi împrăştie totul pe asfalt. Acest fapt îl bucură foarte mult pe Dodo care caută şi el printre resturi. Trece ca de obicei istericul cu un câine mic şi ţipă la noi, mergem în ţarc şi ne întâlnim cu Lord. Cici nu a venit în această dimineaţă.
