Peste puțini ani, aceste poze vor fi dovada că aceste animale au existat cândva. Poate că nu o să ne dăm seama de frumusețea naturii decât atunci când ea dispare. Această frumusețe a început deja să se șteargă, iar ele sunt, probabil, ultimele din specia lor. Fotograful american Joel Sartore, devenit faimos după publicarea albumului intitulat ”Rar: Portrete ale animalelor pe cale de dispariție” , și-a dedicat munca tuturor generațiilor ce-l vor urma, dorind ca existența acestor viețuitoare să fie cunoscută. 1. Broasca țestoasă cu cap pătrat, care migrează pe porțiuni lungi, traversând chiar și oceanul, duce dorul plajelor însorite unde își poate face cuib. Mai rău, plasele amplasate pentru prinderea creveților sunt unul dintre motivele care au dus această specie aproape de dispariție.
2. Micuțul șoricel de plajă trăiește în dune de nisip și este una dintre cele mai haioase rozătoare din câte există. Din păcate, timpul lui se scurge rapid. Câteva exemplare din această specie se găsesc în preajma statului american, Florida. Extinctia lui a fost generată de cartierele de case construite peste habitatul lui.
3. ”Nene” sau Gâsca Hawaiană, și-a căpătat denumirea după felul în care comunică cu celălalte păsări. Pare că strigă ”nei-nei, nei-nei”. Vânătoarea, lipsa condițiilor de supraviețuire și introducerea prădătorilor a dus la reducerea numărului de păsări Nene până la numărul de 30, în anul 1951. Atunci, intervenția omului a fost salvatoare, reușind să aducă astăzi numărul lor la 1.000.
4. Somnul galben și pitic vine din Valea Râului Tennessee, dar astăzi se pot găsi doar în câteva albii. Poloarea apei și perturbarea habitatului au redus populația de somn galben la 8300 de exemplare, din care 800 trăiesc în captivitate.
5. Salamadra-tirgu californiană își găsește adăpost în vizuini, dar când vine toamna, ea pleacă în căutarea de iazuri sau lacuri mai mici unde își caută un partener. Uneori, zâmbăreața merge chiar și doi kilometri neîncetați pentru a găsi un cuibușor de nebunii. Din păcate, Valea Centrală a Californiei, locul nativ al acestor sopârle, este dedicat agriculturii. Așa au ajuns pe lista animalelor pe cale de dispariție.
6. În anul 1900, dihorii cu picioare negre erau nu mai mulți de 18 exemplare. Astăzi au ajuns, datorită unor eforturi majore ale specialiștilor, să numere circa 800 de exemplare. Dispariția lor a fost cauzată de câinii de preerie.
7. ”Melcul Epocii de Gheață” a fost declarat dispărut de pe suprafața pământului până în anul 1972, când a fost redescoperit în Iowa și Illinois. Este numit așa pentru că acest melc adoră temperaturile glaciare, iar căldura ii este fatală.
8. Cel mai mic lup gri din subspecia lupilor, Lupul Mexican, este reprezentat acum doar de 50 de exemplare în captivitate. În libertate se regăsesc mai puțin de 400. Din păcate legea mexicană favorizează vânarea lor, pe când asociațiile se luptă să-i protejeze pe puținii care au mai rămas.