Autor: Matei Mistreţu – corespondent din Marea Britanie Într-o eră în care omul are suficiente resurse pentru a-și suprasatisface toate nevoile, este momentul să grăim pentru necuvântătoare, să protejam dreptul la viață al acestor necuvântătoare fără apărare în fața omului modern. Încă din vremuri străvechi, numeroasele specii de animale au fost supuse unor factori care au determinat, treptat, apariția, dezvoltarea, evoluția și ulterior, degradarea sau chiar dispariția viețuitoarelor care au dominat în trecut teritoriul pe care acum omul îl stăpânește. Această ultimă etapă este denumită de către specialiști procesul de extincție. Dispariția definitivă a unor animale se poate întâmpla din cauze naturale, cum ar fi prădarea de către carnivori, în masă, a unei specii de ierbivore lipsite de apărare, sau artificial, extincțiile fiind declanșate de om, prin vânatori excesive sau prin expansiunea urbană, distrugând lacuri, păduri și alte ecosisteme aflate, altminteri, în perfect echilibru natural. Pasărea Dodo a trăit atât de puţin încât se crede că a fost doar un mitCa prim exemplu al extincției moderne, pasărea Dodo, cel mai cunoscut simbol al dispariției artificiale, fost un animal ierbivor, docil și foarte lent care trăia pe insula Mauritius. Având dimensiunile unui curcan, pasărea Dodo nu avea niciun prădător natural, fapt ce a determinat pierderea capacitații de a zbura, deplasându-se legănat precum rața.Motivul dispariției subite a acestui animal legendar a fost colonizarea olandeză a arhipeleagului unde se află și insula originară speciei. Perioada de timp dintre descoperirea păsării Dodo și extincția acesteia a fost atât de scurtă, încât se credea ca este doar un mit. Ultimele specimene au fost observate în libertate în jurul anului 1662, iar ultima pasăre Dodo a murit în captivitate în secolul XIX. Calul-Zebră a fost mâncat până la ultimul exemplar(Aceasta este singura poza reala)Quagga, un animal din familia zebrelor, a fost o specie care a trăit în Africa de Sud. Capul său și prima jumătate a corpului erau dungate identic zebrelor, în timp ce a doua jumătate avea o culoare maronie, iar picioarele erau lungi și albe. Această viețuitoare fascinantă a fost o altă victimă a expansiunii olandeze, Quagga fiind vânată, fara mila, pentru carnea sa care era menită să hrăneasca sclavii nobililor. În ultimul sezon de vânătoare organizat in 1811, au fost ucise peste 1.000 de exemplare, ceea ce distrus iremediabil întreaga populație de Quagga. Îngrijorat de această catastrofă artificială, naturalistul englez William John Burchell a trimis către grădina zoologică din Londra o pereche de Quagga, în speranța salvării și restaurării speciei. Femela a supraviețuit până când omul a inventat aparatul de fotografiat, existând, până în zilele noastre, numai o singura imagine originala cu acest animal disparut. Ultimul exemplar a murit în captivitate pe data de 12 August 1883. Lupul marsupial a murit acum 76 de aniDin punct de vedere zoologic, Australia este singurul continent din prezent care mai găzduiește mamiferele marsupiale. Dar și aici s-au înregistrat pierderi iremediabile, un exemplu fiind chiar în secolul XX – lupul marsupial. Deși avea înfățișarea tipică tuturor canidelor, prezentând o dantură ascuțită pusă în valoare de un maxilar extrem de puternic (și cu o deschidere impresionantă de până la 120 de grade), lupul marsupial nu este deloc înrudit, din punct de vedere genetic, nici cu lupii, nici cu vulpile și nici cu ,,cel mai bun prieten al omului”.Prezent înca de acum câteva mii de ani în urmă, lupul marsupial se mai găsea doar pe insula Tasmania, care deja începuse să fie puternic populată de așezări rurale. Acuzat de atacuri asupra turmelor de oi ale australienilor, lupul marsupial început să fie vânat pentru recompensă, ultimul animal ucis în libertate înregistrându-se în jurul anilor ’30. În 1933 este prins ultimul lup marsupial, care rezistă o vreme în captivitate, dar se stinge pe data de 7 Septembrie 1936. La 50 de ani diferență, acesta fiind intervalul după care unei specii îi este declarată extincția dacă nu mai este întalnită sau observată în libertate, lupul marsupial devine oficial dispărut.
